Socul (Sambucus nigra L.) este un arbust înalt de până la 4-5 m, cu tulpina şi ramurile acoperite cu o scoarţă cenuşie-verzuie. Frunzele sunt aşezate opus, fiecare fiind formată din 5-7 foliole, dinţate pe margini.
Socul, plantă medicinală
Florile sunt mici, de culoare albă, până la albă-gălbuie, aşezate mai multe la un loc, într-un corimb plat. Mirosul florilor este plăcut aromatic, gustul dulceag, apoi iute. Fructele sunt mici, lucioase, de culoare neagră, în interior conţin 2-4 seminţe lunguieţe. Înfloreşte în lunile mai-iunie.

Creşte spontan prin păduri, pe lângă garduri, în parcuri. Este răspândit în Europa de Sud şi de Sud-Vest, în Caucaz. Preferă solurile umede.

Ca plantă medicinală, socul este cunoscut din evul mediu. În prezent de asemenea se întrebuinţează ca plantă alimentară şi medicinală. De la el se recoltează florile, fructele, mai rar frunzele, scoarţa, lăstarii tineri şi rădăcinile. Florile se culeg, când aproape toate sunt înflorite, iar restul se află în formă de boboci. Recoltarea se face numai pe timp frumos. Umezeala brunifică florile şi le scade valoarea medicamentoasă.

Fructele sunt bogate în glicozide antocianate, care le dau culoare roşie-închisă. Fructele conţin zaharuri, aminoacizi, acizi organici, vitamina C, caroten şi alte substanţe. Florile conţin glicozidele sambunigrină, sambucină, rutină, ulei volatil, colină, vitamina C, acizi organici (cafeic, malic, valerianic, acetic, clorogenic) şi substanţe tanante.

Uleiul volatil conţine rutozidă, tanin, sambunigrină, zahăr, mucilagii, amine, glucozide ale acidului ferulic şi cafeic etc.

Florile uscate, sub formă de infuzie, au acţiune uşor laxativă, sudorifică, diuretică şi emolientă. Infuzia se prepară din 1-2 linguriţe de flori uscate la o cană de apă şi se bea seara, înainte de culcare. Se foloseşte în cazuri de răceală şi gripă pentru a înlesni transpiraţia, precum şi pentru gargară la bolnavii de anghine şi tonzilite cronice.

Se recomandă intern, ca diaforetic sau aromatic. Fiind slab aromatic, se utilizează ca vehicul pentru loţiuni, unguente. Se recomandă şi în cazuri de constipaţii de natură nervoasă, iar dacă o administrăm îndelungat, ajută la combaterea obezităţii. Infuzia din flori de soc mai are capacitatea de a grăbi maturizarea colecţiei purulente şi se foloseşte la infecţiile cutanate, arsuri şi contuzii, sub formă de spălături sau cataplasme locale. Cataplasmele calde din lăstari de soc sunt folosite în cazuri de miozite, lumbago, nevralgii, inflamaţii ale articulaţiilor de diferită natură. Băile calde cu infuzie din flori au un efect tonic şi dezinfectant.

Din florile proaspete de soc se poate prepara o băutură răcoritoare cu acţiune laxativă şi diuretică, numită şocată. Florile, separate de pe trei umbele, se pun într-un vas cu 4,5 I apă, se adaugă 2 kg de zahăr, o lămâie tăiată în felii şi 25 g de drojdii de bere. Se lasă să fermenteze 3-4 zile la temperatura camerei, apoi se filtrează şi se toarnă în sticle mai mici. Se păstrează în frigider. Se consumă câte 3-4 căni pe zi.

Florile de soc intră în compoziţia ceaiurilor: sudorific, antireumatic şi depurativ.

Uneori se recoltează şi fructele. Ele se culeg toamna, cu pedunculii secundari şi cu cel principal. Se usucă câteva zile pe cale naturală. Este puţin cunoscut că fructele de soc, bine coapte, sunt indicate împotriva afecţiunilor vasculare, sub formă de decoct din 2 linguriţe la o cană de apă, se beau câte 2 căni pe zi. Fructele de soc mai sunt indicate în alimentaţia diabeticilor, sub formă de compot, sirop sau dulceaţă.

Din flori şi fructe coapte se stoarce sucul, care se administrează în cazuri de tuse, pelagră, artrită, diabet, reumatism, afecţiuni renale, pentru mărirea imunităţii organismului faţă de infecţii, ca expectorant în cazuri de gripă, anghină. Sucul se bea cu miere (1:1), câte o lingură de 3 ori pe zi, până la mesele principale. Sucul din frunze tinere cu miere se bea ca laxativ, împotriva constipaţiilor cronice, iar cu lapte (2:1) se foloseşte extern, ca remediu antiinflamatoriu la arsuri, furuncule, inflamaţia nodurilor hemoroidale.

Prepararea sucului din fructe: fructele coapte bine se fierb în puţină apă 6-8 minute, apoi se lasă pe o oră şi se trec prin sită sau tifon. La 1 I de suc se adaugă 1 I de apă şi 200 g de zahăr; la dorinţă se pot adăuga 3 g de acid citric sau suc de lămâie.

Din frunze se obţine vopsea verde pentru lână. Atenţie! Fructele de soc verzi sunt toxice!

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment