Murul comun (Rubus chamaemorum L.) este o plantă erbacee, perenă, târâtoare, cu înălţimea de până la 35 cm, cu tulpinile multiple, spinoase, care cresc dintr-un rizom foarte ramificat, cu lăstari drepţi, la bază acoperiţi cu bractee mari şi spre vârf cu frunzele palmat-compuse, cu marginea dinţată mărunt şi cu peţioluri lungi.

Florile sunt solitare, destul de mari, dispuse la vârful lăstarilor, cu corola albă sau roză. Fructul este o polidrupă sferică, asemănătoare cu zmeura. Pulpa este consistentă, dulce-acrişoară, la început roşie, iar la maturitate se îngălbeneşte. Fructele mature au culoarea galbenă-aprinsă, aproape străvezie, ca chihlimbarul. Au un sâmbure mare în interior. Înfloreşte în luna iunie.

Murul comun este răspândit pe un areal foarte întins, care cuprinde zona de tundră, mai cu seamă în partea de sud, tundra cu păduri şi Nordul Eurasiei şi Americii de Nord. Creşte în locurile mlăştinoase ale tundrei şi la nordul zonei de păduri, în pădurile înmlăştinite. În cultură nu este introdus, însă acel care creşte spontan este ocrotit în rezervaţii. Fructele se coc peste 40-45 de zile după înflorire, adică la sfârşitul lui iulie-august. Fructele imature au culoare roşie, iar cele maturizate - galbenă, de aceea murul comun este numit "fruct invers".

Se înmulţeşte prin seminţe şi pe cale vegetativă, din crenguţele aplecate, care se înrădăcinează şi dau lăstari noi.

Fructele de mur conţin vitaminele C şi K, caroten, acizi organici (mai mult citric, malic, salicilic), zaharuri (glucoză şi fructoză), substanţe tanante şi pectice, celuloză, magneziu, calciu, fier, crom, cupru, siliciu ş.a. Frunzele conţin substanţe fenolice şi aromatice, taninuri, săruri minerale.

Pe vremuri, murul comun era întrebuinţat ca plantă medicinală. Fructele proaspete au efect antiscorbutic, antiinflamator şi sudorific, hemostatic şi diuretic, ele sporesc apetitul, normalizează digestia, potolesc setea.

Frunzele sunt folosite ca diuretic şi astringent. Pentru popoarele din zonele de nord, murul comun este o sursă de vitamina C, de aceea fructele sale sunt întrebuinţate în tratamentul şi prevenirea scorbutului. Infuzia şi decoctul din frunze se administrează de 3-4 ori pe zi în caz de diaree, scorbut şi hemoragii interne. Se mai recomandă pentru tratarea podagrei, hidropiziei, avitaminozei, dereglărilor de metabolism şi ca diuretic.

Sucul din fructe se foloseşte pentru stimularea apetitului. Datorită fitoncidelor, el este întrebuinţat pentru clătirea gurii în caz de procese inflamatorii ale cavităţii bucale. Sucul şi decoctul din frunze au o acţiune emolientă şi antiinflamatoare, folosindu-se în tratamentul bronşitelor şi altor inflamaţii ale căilor respiratorii şi ale tubului intestinal. Sucul diluat cu apă îşi păstrează proprietăţile bactericide chiar congelat şi păstrat timp de 6-7 luni. Cu el se tratează rănile şi locurile cu scabie.

Murele sunt un produs alimentar şi- dietetic valoros. Fructele sunt consumate în stare proaspătă sau prelucrată. Din ele se prepară jeleuri, marmeladă, dulceaţă. Piureul din fructe este recomandat copiilor mici, fiind foarte bogat în vitamina C, în microelemente şi alte substanţe biologic active.

Este indicat persoanelor alergice, care nu suportă fructele colorate în roşu. Bolnavilor slăbiţi li se recomandă mure cu miere sau zahăr. Fructele se păstrează pentru iarnă în sucul propriu, murate sau congelate. Termenul de păstrare este de până la 2 ani.