Grepfrutul (Citrus paradisii Macf.) este un arbore subtropical cu înălţimea de până la 12 m, cu tulpina groasă, cu coroana mare şi deasă şi cu crengi ghimpate. Frunzele sunt mari, lunguieţe, pieloase, lucioase, alterne, cu peţiolul înaripat.
Grepfrutul, un arbore subtropical
Florile sunt aromate, albe, solitare sau adunate în raceme. Fructul este mare, rotund, galben, cu pulpa galbenă sau galbenă-roză, suculentă, aromată, cu gust plăcut, acrişor-amărui. Înfloreşte la începutul lunii aprilie.  În flora spontană grepfrutul nu se întâlneşte.

Se presupune că a fost hibridizat câteva secole în urmă în America Centrală, dar s-a răspândit cu adevărat numai în secolul al XX-lea. Exportatorii acestor fructe sunt ţările din America de Sud, Italia, Spania, Maroc şi Grecia.

Planta aparţine genului citrus, este rezistentă la frig, dar suportă bine şi căldurile, este iubitoare de lumină, iar gerurile de minus 20°C nu sunt periculoase pentru ea. Vânturile reci de asemenea Ie suportă bine. Copăceii încep să rodească de la 4-5 ani, trăind până la 100 de ani. Fructele sunt rezistente la păstrare şi la transport. Sub coaja groasă fructul păstrează gustul şi calitatea tot anul.

Grepfrutul este un produs dietetic de înaltă valoare, conţinând un mare volum de suc (98% din volum), vitaminele C, P, B1, D, PP, acid citric, pectine, substanţe colorante şi minerale, ulei volatil, zaharuri. Este mai bogat în zaharide decât portocalele. Glicozidele naringin şi limonin, prezente în coaja şi pieliţele fructului, redau o amărăciune specifică. Coaja fructelor de grepfrut mai conţine şi ulei volatil, iar florile şi frunzele sunt bogate în substanţe eterice şi glicozide.

Fructele de grepfrut stimulează apetitul, restabilesc puterile după o boală grea şi îndelungată, după oboseală fizică şi morală, stimulează digestia, diminuează tensiunea arterială, înlătură parţial dereglările funcţionale ale ficatului.

Acţionează ca tonic, depurativ, digestiv, aperitiv, răcoritor. Glicozidele din fructe au efect antisclerotic. Sunt indicate în cazuri de anorexie, oboseală, dispepsii, intoxicaţii, insuficienţă biliară, fragilitate capilară, afecţiuni febrile şi pulmonare.

Datorită glicozidei naringin, o substanţă biologic activă care întăreşte pereţii vaselor sangvine, măreşte apetitul şi ridică tonusul general al organismului, grepfrutul este indicat mai ales în cazuri de boli infecţioase şi intervenţii chirurgicale. Însă după amărăciune naringina întrece chinina. De aceea când consumăm fructe de grepfrut, segmentele trebuie curăţate de pieliţă. Din coji se prepară ţucate, se extrage pectină şi ulei volatil care îşi găsesc întrebuinţare în producerea lichiorurilor, produselor culinare, în industria de parfumerie.

Sucul se prepară din fructe mature, el acţionează ca un bun tonifiant general, se bea câte 3 pahare în zi, înainte de mese, cu sau fără miere.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment