Frunzele sunt mari, ovoide, cu lungimea de 6-17 cm şi lăţimea de 6-12 cm, cu partea inferioară acoperită de perişori. Florile sunt mari, de culoare galbenă-oranj, cu perişori deşi, cafenii. Fructele sunt bace, ovoidal-alungite, cafenii-deschise, iar pulpa - de culoare verde, fină, în centru cu multe seminţe mici şi negre.
Această formă de actinidie creşte spontan în munţii din China. Acolo a şi fost introdusă în cultură pentru fructele ei comestibile, care după gust aminteşte agrişul de soiuri de desert. Încă în secolul al Vlll-lea poeţii chinezi admirau această plantă, mai ales în timpul înfloririi, când ea se împodobeşte în veşminte albe, iar în restul timpului atrăgea atenţia cu frunzele sale mari ca umbrela.
În anul 1904 seminţele de chivi au fost aduse în Noua Zeelandă. Fermierii zeelandezi timp de 30 de ani s-au ocupat intens de selecţionarea acestei plante, până când au ajuns la soiuri cu flori roşii şi fructe mari, cât un ou de raţă, cu greutatea de 80-150 g. Englezii i-au dat un nume mai frumos, asemănător cu al unei păsări mici, care nu zboară - kiwi-kiwi.
În Noua Zeelandă chivi se maturizează toamna, în luna mai. Fructele coapte pot atârna pe liană 4-5 luni, până când se răscoc. Kiwi se taie în felii şi se mănâncă. La gust aminteşte fragul, banana, pepenele verde şi ananasul.
Fructele de chivi conţin fermentul actinidina, care după acţiunea sa se aseamănă cu papaina, bromelina şi ficina. Aceşti fermenţi stimulează digestia, uşurează mistuirea cărnii şi altor produse, contribuie la micşorarea greutăţii corpului şi sunt recomandaţi împotriva obezităţii. Pulpa mai conţine şi vitamina C.
Fructele se consumă proaspete, din ele se prepară compoturi, jeleuri, marmeladă.
La temperatura de 0 grade se păstrează mai mult de 6 luni, suportă transportarea la distanţe mari. În prezent cei mai mari exportatori sunt Noua Zeelandă şi Australia, care satisfac necesităţile de actinide ale întregii planete.