Salcâmul înfloreşte în a doua jumătate a lunii mai. Florile rămîn deschise 8-12 zile, iar secreţia nectarului este apreciabilă din momentul în care temperatura nopţilor depăşeşte 14°C, mai ales în zone apropiate de o sursă de apă, pentru a contribui la ridicarea umidităţii relative a aerului. În scopuri medicinale, florile se recoltează în faza de maximă dezvoltare, numai pe vreme însorită şi se usucă la umbră, în straturi subţiri, în încăperi bine aerisite.

Contra afecţiunilor sistemului nervos
Proprietăţile terapeutice ale preparatelor din flori de salcâm dau posibilitatea intervenţiior în tratarea multor boli, mai ales în afecţiunile sistemului nervos şi în boli digestive şi pulmonare. Sînt binecunoscute efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator, emoliente ale secreţiilor bronşice, antiseptice, antinevralgice, calmante, uşor sedative.

Efectele vindecătoare ale florilor de salcâm se exercită la toate persoanele, indiferent de vîrstă. Acţiunile asupra sistemului nervos se manifestă prin capacitatea de a linişti, de a calma şi de a tonifia organismul aflat în diferite stări nevrotice.

Produsele din flori de salcâm sînt utilizate în multe afecţiuni psihosomatice care apar drept consecinţe directe ale unor tensiuni sufleteşti: stări conflictuale frecvente, cu tendinţe de agresivitate şi criticism exagerat; accese de mînie şi iritabilitate psihică; crampe musculare de natură nervoasă; epuizare nervoasă, a forţei fizice şi intelectuale, degradînd pînă la insomnii, stări de anxietate şi depresie psihică prelungită; reacţii necontrolate la stări stresante, dureri de cap şi migrene pe fond de stres; tulburări de memorie, de echilibru şi de văz, ajungînd, în unele cazuri, la erupţii herpetice pe piele.

Din experienţe îndelungate s-a constatat că aceste afecţiuni ale sistemului nervos dereglat se pot trata prin: inhalarea parfumului florilor de salcâm, cu efecte liniştitoare asupra psihicului, recomandându-se scurte plimbări prin preajma salcîmilor înfloriţi; aromatizarea camerei bolnavului cu buchete de flori proaspete; consumul unei infuzii din flori uscate (1 lingură la 200 ml apă clocotită) luată în 3 reprize pe zi, într-o cură de 3 săptămîni, înlocuind total apa de băut; consumul zilnic al unui macerat la rece din flori ţinute 2-3 zile în miere de albine, luând câte 3-5 linguriţe pe zi; tinctură din 20 g flori uscate care se macerează în 100 ml de.alcool 70°, timp de 10-14 zile, din care se iau, zilnic, de 2 ori câte 10 picături.