Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru efectele sale vindecatoare inca din antichitate, motiv pentru care se bucura de o apreciere crescanda in randul medicinei si tratamentelor naturiste.
Daca in trecut utilizarea plantei in scopuri curative era consecinta traditiei populare din jurul sau, intrucat de-a lungul timpului oamenii au observat efectele sale benefice in ameliorarea sau tratarea anumitor boli, recent, mai multi cercetatori au reusit sa izolele substantele active din rostopasca, resposabile de efectele sale terapeutice.
Intrucat contine o gama larga de alcaloizi izochinolinici, la doze mari intreaga planta este toxica, dar la dozele corecte ea are numeroase utilizari terapeutice. Planta mai contine alcaloizii chelidonina, homochelidonina, oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, coptizina, protopina, alocriptopina, cantitati mici de berberina, sparteina, vitamina C, rezine, ulei volatil, saruri minerale. De asemenea, derivati de acid cafeic sunt prezenti in aceasta planta.
Efectul plantei proaspete este analgezic, colagogic, antimicrobian, oncostatic si sedativ al sistemului nervos central. In unele teste pe animale rostopasca s-a dovedit un bun citostatic. S-a observat si un efect de stimulare a sistemului imunitar.
Cateva studii timpurii au aratat ca acesta planta poate produce dermatita de contact sau iritarea ochilor, in urma contactului cu latexul de culoare galbena continut de toate partile plantei, care in contact cu aerul se brunifica.
Probabil cea mai importanta utilizarea a acestei plante este cea din bolile hepatice. Rostopasca este un adevarat panaceu pentru bolile de ficat de orice natura. Si-e dovedit eficienta in tratarea hepatitei A, hepatitei B, cirozei hepatice. Prin efectele sale drenoare si tonice stimuleaza regenerarea celulei hepatice.
Totodata functioneaza si ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca. Este indicata si in afectiunile biliare precum diskinezii sau inflamatii ale vezicii biliare datorita efectelor drenoare biliare.
Pentru un efect maxim al terapiei cu rostopasca, in timpul administrarii sale trebuie sa se evite consumul alimentelor greu digerabile si solicitante pentru ficat precum carnea de porc, grasimi, prajeli, margarina, alimente conservate si se evita tutunul si alcoolul.
Extractele din rostopasca au efecte antibiotice pe un mare numar de germeni patogeni. Sucul proaspat este un bun caustic impotriva negilor si verucilor. Pentru aceasta se rupe o tulpina din planta verde si se aplica latexul care se scurge din planta pe neg. Are efecte antitumorale de tip colchicinic, antimitotic.
Rostopasca este folosita in combaterea negilor, bataturilor,ca adjuvant in tratarea tuberculozei pielii, tratarea ranilor, fistulelor, psoriazisului si fortifica parul. Alte beneficii alte plantei de rostopasca includ: stimularea digestiei, cresterea asimilarii unor substante precum vitaminele si mineralele, restabilirea tranzitului intestinal.
Modalitati de utilizare:
Ceaiul de rostopasca este indicat in afectiunile hepatice. Se recomanda consumul a doua – trei cani de ceai pe zi, timp de maxim o saptamana. Administrata sub aceasta forma, are efect vasodilatator coronarian si antispastic biliar, are actiune sedativa si antitumorala.
Tinctura de rostopasca se poate cumpara din farmacii sau se poate prepara acasa din plante uscate zdrobite si puse la macerat cu alcool timp de 10 zile. Tinctura se poate folosi pentru tratarea afectiunilor dermatologice precum negi, veruci, bataturi, eczeme.
Sucul de rostopasca se obtine din tijele de rostopasca proaspat culese sau pastrate maximum 24 de ore la frigider. Dupa ce se rupe tija, se unge locul afectat cu suc. Este de retinut ca, pentru a fi eficent, tratamentul extern cu suc trebuie aplicat de mai multe ori pe acelasi loc, la intervale de cateva minute. Dupe ce se sucul aplicat anterior se usuca, se mai aplica un strat.
Planta proaspata se poate folosi aplicata, in special frunzele, direct pe leziuni de la nivelul pielii.