Usturoiul este o legumă bienală, asemănătoare cu ceapa, cu înălţimea de până la 20-70 cm., cu bulbul format din mai mulţi bulbi mici (căţei), aşezaţi strâns pe un disc comun care, ca şi la ceapă, constituie tulpina plantei.

Bulbii au formă lunguiaţă şi sunt acoperiţi cu frunze subţiri, translucide. În timpul creşterii, frunzele bulbului subteran se prelungesc deasupra solului ca falsă tulpină, albă, continuată cu frunze verzi, netede, lungi, înguste şi ascuţite la vârf, cu sau fără tulpini florale. În centrul bulbului creşte tulpina florală, în vârful căreia se dezvoltă inflorescenţa în formă de umbelă simplă. Ea este acoperită cu o peliculă compactă.

Cu timpul, bobocii florali se usucă fără a înflori, cedând locul bulbilor, care cresc în dimensiune. Numărul acestora în inflorescenţă poate varia între 5 şi 20. Astfel, pe parcursul evoluţiei, usturoiul ca plantă de cultură a pierdut capacitatea de a forma seminţe, înmulţindu-se numai pe cale vegetativă - prin căţei sau bulbi. Înfloreşte în lunile iunie - iulie. Sunt soiuri care în condiţiile climatice din ţara noastră nu înfloresc.

Avându-şi originea în Asia Mijlocie, cultura usturoiului era practicată în Egipt cu 5000 de ani în urmă şi, tot în timpuri vechi, în China, Japonia şi Grecia. La Roma usturoiul era o plantă preferată, care fortifica organismul legionarilor. Încă prin anii 370 e.n. savantul Teofrast a descris soiurile de usturoi şi metodele de creştere a lui. Mai târziu, doctorul din Roma Antică, Dioscoride, a menţionat însuşirile curative ale acestei plante.

Se cultivă foarte demult, la început fiind cunoscut ca plantă medicinală. Acum este cultivat în majoritatea ţărilor ca plantă alimentară, condimentară şi medicinală.

Usturoiul este foarte pretenţios faţă de lumină şi nu suportă umbrirea. Este rezistent la frig, plantele sădite toamna şi înrădăcinate bine rezistă la geruri de până la minus 20-25°C. Temperatura optimă pentru formarea bobocilor florali este de 15-20°C, iar de coacere a bulbilor - de 20-25°C. Preferă soluri perforate, cernoziomuri, uşor lutoase.

Culturile premergătoare pot fi mazărea verde, soiurile timpurii de varză, dovleceii, castraveţii. Pentru cultura de toamnă, pregătirea solului se face toamna devreme. Se seamănă la sfârşitul lunii octombrie, iar plantarea de primăvară - la începutul lui martie. Cu cât mai devreme este sădit, cu atât mai mare va fi roada. Se sădeşte la adâncimea de 3-5 cm, distanţa dintre plante fiind de 5-6 cm.

Agrotehnica constă în combaterea buruienilor şi răritul pe rând. Soiurile cultivate sunt fie de iarnă (se plantează toamna târziu), fie de primăvară. Se aleg soiuri de calitate, rezistente la boli, adaptate climei din ţara noastră, rezistente la păstrare.

În condiţiile noastre, usturoiul se coace în prima jumătate a lunii iulie. Recoltarea fără tulpini florale se face când frunzele încep a se usca, iar tulpinile se apleacă la pământ, la începutul lunii august. Bulbii copţi se scot din sol, se usucă la soare şi se împletesc în coroane. Cel mai bine se păstrează usturoiul de primăvară, la temperaturi scăzute şi în încăperi aerisite.

Usturoiul conţine vitaminele C, B, substanţe antibiotice, sulfocianuri, allildisulfită, alicină, aminoacizi specifici, fitosterine, peptide, zaharuri, ulei volatil şi gras, săruri minerale etc. El are acţiuni antimicrobiene, hipotensive, un efect antibiotic asupra tractului digestiv. Se mai foloseşte în cazuri de astmă, arterioscleroză, colită, bronşită, gripă.

În afară de proprietăţile sale condimentare, usturoiul are şi alte întrebuinţări medicale, inclusiv ca afrodisiac. Pentru acest efect, se foloseşte sub formă de mujdei pe friptură sau pe peşte, „stropit" cu 250 ml de vin negru sau cu cidru de coacăze (se consumă de către fiecare dintre cei doi parteneri de cuplu). În unele cazuri de disfuncţii neuroendocrine şi în special de isterie, usturoiul se recomandă sub formă de decoct, preparat din părţi egale de lapte şi apă (200 ml), în care se fierb două căpăţâni de usturoi. Se iau câte 3 linguri pe zi.

Mujdeiul este un condiment foarte apreciat care, fiind adăugat în diverse bucate, le dă un gust deosebit şi totodată acţionează ca remediu antigripal, hipotensiv, utilizându-se şi în cazuri de colici abdominale. Se întrebuinţează ca tonifiant la nevroze, parodontoză, răceală, la seboree.
Usturoiul fiert în lapte ajută rapid la eliminarea limbricilor.

Preparatele obţinute din usturoi conţin vitaminele B1 şi C şi numeroase oligoelemente (brom, cobalt, iod, magneziu, zinc, siliciu), care acţionează favorabil atât asupra circulaţiei periferice, cât şi asupra miocardului, coborând minima şi maxima tensiunii arteriale.

Datorită uleiului volatil pe care îl conţine, usturoiul este mai puţin un aliment propriu-zis, dar un condiment de mare importanţă nutriţională, având şi proprietăţi fitoncide, cu o puternică acţiune antibacteriană.

Se consumă verde, sub formă de bulbi, sau uscat, sub formă de pulbere. Datorită gustului şi mirosului specific, se foloseşte la condimentarea preparatelor din carne (cârnaţi, tobă, piftie), la aromatizarea fripturilor de porc, pasăre, viţel, oaie, miel şi a unor ciorbe, sosuri. Din usturoi se pot prepara: suc, lichior, usturoi în vin etc.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment