Varza broccoli este o specie legumicolă, erbacee, bienală. Caracteristicile morfologice care o deosebesc de conopidă se referă doar la inflorescenţă, care este mult mai laxă. Florile sunt verzi, violete. Creşte foarte repede, atingând mărimea maximă peste 45-50 zile de la plantare.

Cea mai răspândită este grupa de soiuri sub denumirea comună italiană verde, ramificată sau broccoli sparanghel. Originară din Italia, în secolul al XVIII-lea a pătruns în Germania, iar de acolo, prin Rusia, a nimerit şi în alte ţări. La noi în ţară, deşi e cunoscută puţin, poate fi cultivată pretutindeni.

Broccoli are cerinţe mari faţă de îngrăşămintele minerale. Sensibilitatea la căldură este mai redusă decât la conopidă, reuşind să dea recolte bune şi primăvara mai timpuriu. Înmulţirea are loc prin răsad, producerea căruia se începe între 15 şi 20 martie. Plantarea în câmp se face între 25 aprilie şi 5 mai, la 70 cm între rânduri şi 30 cm între plante, pe rând. Lucrări de îngrijire: irigare la plantare, praşile repetate.

Recoltarea se face în mod eşalonat, când inflorescenţa este foarte fragilă, încă strânsă, având rezistenţă redusă la transport şi păstrare. Ramificaţiile se recoltează de la bază, eventual cu ultimele frunze acoperitoare. După capacităţile nutritive şi gustul deosebit, această plantă are multă superioritate faţă de varza albă: proteine are de 1,5 ori mai multe, vitamina C şi caroten de 2 ori mai multe. Conţine vitaminele E, B1, B2, PP şi săruri minerale.

Se consumă ca şi conopida, având o mare valoare alimentară. Planta este recomandată pentru prevenirea arteriosclerozei şi a îmbătrânirii precoce.