Originar din Sudul Europei şi Asiei de Sud-Vest, provine din forme spontane, fiind cultivat de mulţi ani pentru frunzele sale, utilizate în gastronomie. Este cultivat încă din antichitate de către egipteni, greci şi romani. În prezent este cultivat în toată lumea, fie pe suprafeţe mari, când este destinat industrializării, fie pe suprafeţe mici, pentru consum casnic. Graţie capacităţii mari de înmulţire, apare de multe ori ca plantă spontană.
Planta rezistă la temperaturi scăzute. Se seamănă toamna sau primăvara foarte devreme, direct în sol, la o adâncime de 2-3 cm. Necesită umiditate, mai ales în timpul germinării seminţelor. Lucrări de îngrijire: afânarea solului şi distrugerea buruienilor, îngrăşăminte, mai ales organice. De obicei, se seamănă printre rândurile altor culturi.
Recoltarea frunzelor verzi poate începe când plantele au 10-12 cm înălţime, iar al plantelor întregi, pentru prepararea murăturilor, după 10-12 săptămâni, când sunt în faza de înflorire. Maturizarea seminţelor are loc peste 90-100 zile de vegetaţie.
Frunzele şi seminţele mărarului au mult ulei volatil, bogat în anetol, carvonă, cu o aromă puternică, specifică. Uleiul mai conţine vitaminele C, B1, B2, PP, acid folic, caroten, săruri minerale, fier, potasiu, calciu, fosfor, flavonoide, fermenţi, fitoncide. Uleiul volatil este utilizat în industria alimentară şi în cosmetică.
Tulpinile cu frunze şi seminţele se întrebuinţează în medicină. Infuzia din seminţe se întrebuinţează ca diuretic, expectorant, calmant al durerilor în cazuri de colici intestinale şi ca laxativ. Seminţele micşorează spasmele capilarelor stomacului şi ale intestinului, încetineşte procesele de fermentare şi alterare în intestine, diminuează meteorismul, are efect carminativ, diuretic, scade hipertensiunea arterială şi cea intraoculară. Se recomandă în tratamentul hipertoniei de gradul I şi II, în cazuri de tulburări de ritm cardiac, de arterioscleroză şi dureri de cap, insomnii, stări de nervozitate, convulsii, mai ales la copii. Se administrează câte o linguriţă de seminţe cu lapte şi miere de 3 ori pe zi, după mese.
În cazuri de meteorism abdominal, însoţit de dureri (la copii şi adulţi), colici abdominale, afecţiuni ale căilor urinare, iritaţii tegumentare etc, se recomandă mărar sub formă de infuzie, preparată dintr-o linguriţă de seminţe uscate la o cană de apă; se beau 2-3 căni pe zi.
Infuzia din seminţe cu frunze se foloseşte şi extern, în cazuri de procese inflamatorii şi iritaţii ale pielii de pe faţă. Frunzele verzi de mărar stimulează apetitul şi lactaţia mamelor cu sugari. Se ia o linguriţă de seminţe la o cană de apă. Se beau câte 2 linguri sau 1/4 cană de 3-4 ori pe zi. Din seminţe se produce un preparat numit anetin, care se administrează în cazuri de insuficienţă cardiacă cronică, pentru prevenirea crizelor de cord şi înlăturarea spasmelor musculaturii netede a organelor cavităţii abdominale.
Mărarul se întrebuinţează în alimentaţie în stare proaspătă şi uscată. El aromatizează şi îmbunătăţeşte gustul bucatelor. Frunzele proaspete se folosesc ca ingredient în salate, în bucate din carne, peşte, legume, ouă. Tulpinile de mărar se pun în murături şi produse marinate din legume, iar seminţele se folosesc pentru aromatizarea pâinii, oţetului ş.a.
Iarna mărarul se consumă uscat sau sărat în borcane, ceea ce de asemenea influenţează pozitiv asupra organelor digestive. În special iarna, e bine să fie folosite seminţele de mărar. Mărarul poate fi folosit în cantităţi mai mari decât alte condimente, însă totuşi doza trebuie respectată. El reduce norma de sare în bucate, astfel împiedicând suprasaturaţia organismului cu săruri.