Conopida este o plantă anuală, cu rădăcina bine dezvoltată, cu tulpina de circa 15 cm lungime, cu frunzele ovale, dispuse în rozetă, cu nervura principală puternic îngroşată. După o anumită perioadă de vegetaţie în care creşterea e orientată spre formarea de noi frunze în rozetă, mugurele vegetativ devine florifer.

Se formează o inflorescenţă modificată, cu ramificaţii foarte scurte, puternic îngroşate (care constituie obiectul culturii şi consumului), denumită capăţână falsă.

Planta există numai în cultură. Agrotehnica cultivării ei a fost elaborată încă în Evul Mediu, în Cipru, iar mai târziu s-a răspândit în toate ţările europene.

Se cultivă în gospodăriile suburbane, în grădinile proprii, dar şi în câmp, în adăposturi din polietilenă, în răsadniţe. Preferă soluri mijlocii, bogate în humus. Cultura timpurie se face prin răsad (din semănăturile efectuate în prima decadă a lunii februarie), care se plantează în perioada 15 martie-10 aprilie, la distanţa de 70 cm dintre rânduri şi 25-30 cm între plante, pe rând.

Lucrările de îngrijire: afânarea solului prin praşile manuale, irigarea, protejarea simplă a inflorescenţelor de radiaţia solară directă, deoarece ele devin verzi şi necomestibile. Umbrirea se face prin legarea rozetei, prin acoperirea ei cu frunze etc. Recoltarea se face manual. Inflorescenţele sunt destul de pretenţioase faţă de condiţiile de păstrare.

Conopida este bogată în proteine, aminoacizi uşor asimilabili, vitaminele C, B1, B2, B5, B6, PP şi K, săruri minerale (potasiu, fosfor, fier). Acidul pantotenic este cu mult mai sporit decât în varza albă, iar celuloza este cu mult mai puţină decât în alte forme de varză.

După calităţile alimentare, nutritive şi gustative, precum şi după gradul sporit de asimilare a ei de către organism, conopida ocupă unul dintre primele locuri printre culturile legumicole. Datorită aminoacizi lor, indispensabili pentru organismul omului, şi conţinutului scăzut de celuloză, conopida este folosită în calitate de produs dietetic în hrana copiilor, a persoanelor în vârstă şi a celor cu afecţiuni ale tubului digestiv.

Pentru consum, se înlătură frunzele, „floarea" se taie în bucheţele, se curăţă de coaja fibroasă codiţa fiecărui bucheţel. Buchetele se spală şi se fierb circa 20 minute în apă cu puţină sare şi lapte (care albeşte). Se foloseşte în supe, supe-creme, mâncăruri cu sau fără carne, aperitive, garnituri, budinci etc, dar poate fi utilizată şi în stare conservată, murată, marinată.