Pătrunjelul este o plantă legumicolă, erbacee, bienală, cu rădăcina pivotantă, care după îngroşare devine conic-alungită până la 30 cm, de culoare albă-cenuşie la exterior, cu gust dulciu şi miros specific. Rozeta este bogată, iar frunzele lucioase pot avea limbul neted sau puternic gofrat, cu peţiolul lung, cu foliole oval-cuneate şi lobi dinţaţi. Tulpina florală ajunge la 100-120 cm înălţime, se ramifică de la bază, este striată, cu numeroase frunze sesile, lanceolate.

Tulpina şi frunzele sunt glabre, cu miros specific. Inflorescenţele-umbele sunt mici, formate din flori mărunte, albe-verzui sau galbene. Fructul conţine două seminţe oval-eliptice, de culoare brună-cenuşie. Înfloreşte în lunile iunie-iulie. Este cultivat pentru frunzele verzi şi rădăcinile tuberizate.
Pătrunjelul provine din specia sălbatică, care creşte în zonele limitrofe cu Marea Mediterană, din Spania până în Grecia, precum şi în Maroc, Tunisia, Algeria. A fost cultivat de greci şi romani.

În Evul Mediu pătrunjelul se cultiva în mai multe ţări europene ca legumă aromatică. La început erau întrebuinţate numai rădăcinile, iar mai târziu au început a fi folosite şi frunzele. În ţara noastră este cunoscut şi cultivat din vremuri străvechi.

În prezent se cultivă două specii de pătrunjel: pătrunjelul de grădină, pentru rădăcini, şi pătrunjelul de frunze, cu partea verde aromată, cu rădăcina mică, subţire şi ramificată.

Are cerinţe agrotehnice asemănătoare cu ale morcovului, specifică fiind rezistenţa crescută la frig (seminţele germinează la 2-3°C, plantele tinere rezistă la minus 2-3°C, iar cele mature chiar la minus 18°C). Suportă greu seceta, mai ales după semănat cere umiditate ridicată, dar şi surplusul de apă este rău suportat. Preferă solurile cu textură mijlocie, profunde şi bogate în elemente minerale. Se seamănă primăvara timpuriu, în rânduri, la o distanţă de 15 cm între rânduri.

Semănatul se face în mod eşalonat, ca apoi recoltarea să fie tot eşalonată, pentru a fi asiguraţi toată vara cu verdeaţă. Răritul plantelor se face după 2-3 săptămâni de la semănat. Îngrijirea culturii constă din câteva praşile, afânarea solului şi irigări la timp. Pătrunjelul se recoltează în lunile octombrie-noiembrie, când rădăcinile au dimensiuni maxime. Pentru consumul în timpul iernii, frunzele şi rădăcinile se usucă şi se păstrează în pachete de hârtie sau în borcane de sticlă, în încăperi bine aerisite.

Pătrunjelul este foarte bogat în substanţe biologic active. Gustul şi aroma plăcută se explică prin prezenţa uleiului volatil. Rădăcinile conţin mai multe vitamine (B1, B2, C, PP, K), caroten, acid folic, având un conţinut ridicat de săruri minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor şi potasiu) şi uleiuri volatile. Frunzele cu aromă specifică conţin apiol, apigenină, apiină şi vitamina C, care este de 5 ori mai multă decât în lămâi şi în portocale. Planta mai conţine proteine, zaharuri, flavonoide, pectine şi fitoncide. În afară de ulei volatil, seminţele mai au şi ulei gras, flavonoide şi glucozide.

În decursul mai multor secole, pătrunjelul era folosit în medicina populară în tratamentul diferitelor afecţiuni ale stomacului, ficatului, rinichilor, precum şi în cazuri de edeme cardiace, dereglare a ciclului menstrual. Sucul de pătrunjel, precum şi decoctul de rădăcini şi frunze era folosit la vindecarea rănilor şi în cazuri de înţepături ale insectelor (ţânţari, albine, viespi), infuzia din seminţe se foloseşte pentru tratarea meteorismului şi ca remediu diuretic.

Datorită uleiului volatil şi fitoncidelor, pătrunjelul are acţiune bactericidă. Seminţele sunt folosite împotriva paraziţilor (păduchi de cap). Unii specialişti cred că sucul de pătrunjel reglează activitatea glandelor suprarenale şi a tiroidei, ridică rezistenţa capilarelor, ajută minunat la tratarea litiazelor renale, a vezicii biliare, a inflamaţiilor prostatei, la reglarea digestiei, la diminuarea hemoragiilor gingivale.

Sucul obţinut prin presare se foloseşte pentru tamponări locale pe pielea feţei, de două-trei ori pe zi, timp de 15-20 zile. El este folositor la tratarea bolilor de ochi (cataracte, conjuctivite), împreună cu sucul de morcov (1:3) restabileşte vederea, scăzută din cauza lucrului încordat al ochilor. Mai este indicat în cazuri de hipertonie şi pentru înălbirea petelor pigmentate de pe piele.

Pielea ofilită se tonifică recăpătându-şi elasticitatea, cea grasă se face mai uscată, dacă luăm câteva frunze de pătrunjel, le mărunţim, turnăm puţină apă şi le punem să se încălzească până la fierbere. Separăm infuzia prin strecurare, iar masa obţinută o punem pe un tifon şi o aplicăm pe faţă timp de 30 minute. Apoi ştergem faţa cu apă (nu se spală!). Această procedură se repetă de 3 ori pe săptămână, iar cu infuzia obţinută curăţim faţa în fiecare zi.

Sucul de pătrunjel este unul dintre cele mai active, de aceea el trebuie băut împreună cu alte sucuri, de exemplu (cu suc de morcov, spanac sau ţelină) şi nu mai mult decât o lingură o dată. Tratamentul se face sub supravegherea medicului. El este contraindicat femeilor gravide, precum şi în cazuri de nefrite, cistite.

Extractul din rădăcini şi seminţe de pătrunjel, amestecat cu lapte, este folosit pentru evacuarea sărurilor din organism, mai ales din articulaţii şi din şira spinării. Pentru a pregăti extractul, se ia un pahar de rădăcini curăţate şi o linguriţă de seminţe, se amestecă cu 1 I de lapte fierbinte şi se lasă în termos pe noapte. Dimineaţa amestecul se agită şi se administrează de 3 ori în cursul zilei. Tratamentul se face 10-12 zile.

Seminţele măcinate se folosesc în cazuri de alopecie (căderea părului). Cu decoctul din rădăcini, amestecat cu suc de lămâie, se şterge pielea de pe faţă, dimineaţa şi seara, pentru a o înălbi şi a înlătura petele pigmentate şi pistruii.

În cazuri de mastoidite, se recomandă cataplasme (comprese locale) cu pătrunjel proaspăt (datorită proprietăţilor sale antiinflamatorii).

Pătrunjelul este un bun diuretic şi dezinfectant renal. Se poate consuma crud, dar se poate utiliza şi în stare uscată, sub formă de infuzie preparată dintr-o lingură de plantă la o cană de apă, câte 2-3 căni pe zi.

Pătrunjelul are proprietăţi antioxiurice, de aceea se foloseşte ca infuzie din 2 linguriţe de frunze mărunţite la o cană cu apă. Se beau câte 2-3 căni pe zi, timp de 7 zile.

Rădăcina şi frunzele pătrunjelului condimentează plăcut bucatele; frunzele se adaugă numai după ce mâncarea a fost luată de pe foc. Asociat cu morcovul, în formă de sucuri şi pireuri crude, preparate cu mixerul electric, pătrunjelul acoperă o bună parte din necesitatea de vitamine naturale, tot timpul anului.