Inula Helenium L. ori iarba mare este o plantă perenă din familia Asteraceae. Partea subterană este reprezentată de un rizom viguros, cărnos şi ramificat. Din rizom porneşte o rădăcină pivotantă, cărnoasă, cu câteva rădăcini laterale.

Partea aeriană prezintă una sau mai multe tulpini de 150-250 cm înălţime, de obicei, ramificate în partea superioară. Florile sunt grupate la vârfurile ramificaţiilor. Organele subterane ale plantei sunt bogate în inulină (cca 40%), pseudoinulină, ulei volatil, mucilagii, rezine, urme de alcaloizi, vitamina E. Datorită acţiunii sale antiinflamatorii, decoctul din rădăcini este recomandat ca remediu expectorant în cazul afecţiunilor tractului respirator.

Planta stimulează secreţia biliară, digestia, fiind utilă în tratamentul afecţiunilor gastrointestinale, ale ficatului şi vezicii biliare, precum şi ca remediu antihelmintic. În medicina populară se foloseşte şi în cazul reumatismului, tuberculozei osoase, diabetului zaharat şi al unor boli de piele.

Decoctul de iarbă mare se prepară în modul următor: se iau 16 g (1 lingură) de materie primă la 200 ml (1 pahar) de apă fiartă fierbinte, se fierbe pe baie de aburi într-un vas acoperit, timp de 30 minute. Se lasă să se răcorească la temperatura camerei (10 minute), se strecoară. Volumul de decoct se suplimentează cu 1 pahar de apă. Ceaiul preparat se păstrează la răcoare, nu mai mult de 2 zile. Se bea călduţ, câte o jumătate de pahar de 2-3 ori pe zi, cu o oră înainte de mese.