Varza-gulie este o plantă bienală. În primul an formează o tulpină scurtă şi puternic îngroşată pe care sunt amplasate în formă de spirală frunzele pe peţioluri lungi, puţini la număr. În al doilea an planta dezvoltă tulpini florifere şi formează seminţe.

Tulpina-fruct are cele mai diverse dimensiuni şi densităţi, diferite forme şi culori (verde-deschis şi violet). Tulpina floriferă de gulie este dezvoltată mai slab decât la varza albă; florile, silicvele şi seminţele sunt aproape aceleaşi.

Provine din ţările Bazinului Mediteran. În cultură a fost introdusă în secolul al XV-lea. Are o largă răspândire în ţările Europei de Vest şi ale celei Centrale. Se cultivă pe suprafeţe mici, în grădini particulare şi în gospodării suburbane. Ca produs alimentar, este folosită căpăţâna rotundă, cărnoasă, fragedă.

Varza-gulie este o plantă rustică, care creşte bine pe orice sol, în orice condiţii, chiar şi de climă rece. Ca şi varza albă, se răspândeşte prin seminţe şi prin răsad. Recoltarea are loc când tulpina ajunge la un diametru de 6-8 cm. Toamna târziu planta se scoate cu rădăcină şi se păstrează în nisip.

Tulpina-fruct este bogată în zaharuri, proteine, vitamine, săruri minerale (mai ales, calciu care ajută la construirea sistemului osos). Mai conţine celuloză şi fermenţi; este cea mai bogată din toate speciile de varză în vitamina C.

Datorită calciului, planta este recomandată mai ales copiilor şi femeilor însărcinate. Se foloseşte tulpina îngroşată a plantei, care se consumă crudă sau fiartă. La gust, gulia se aseamănă mult cu coceanul interior al verzei albe. Fructul poate fi umplut cu carne şi legume, prăjit cu untdelemn.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment