Această legumă adesea ignorată şi depreciată merită cu siguranţă mai multă atenţie. Are o aromă unică şi delicioasă şi se poate întrebuinţa şi altfel decât în cubuleţe aruncate la întâmplare peste friptură.

Păstârnacul sălbatic este cunoscut de mult timp în Europa, unde creşte în soluri calcaroase de-a lungul şoselelor şi pe marginea terenurilor cultivate.

La fel ca morcovii, păstârnacul este cultivat din Antichitate - împăratul roman Tiberius primea la Roma păstârnac proaspăt, adus tocmai de pe malurile Rinului. In Germania, păstârnacul este consumat adesea cu peşte sărat, în postul Paştelui; în Olanda este folosit în supe; în Irlanda se fierbe în apă cu hamei pentru prepararea berii, iar în bucătăria tradiţională englezească este preparat cu gem şi chiar vin.

Marii botanişti Culpeper, Gerard, Tournefort şi chiar John Wesley au numai cuvinte de laudă când vorbesc despre valoarea nutritivă importantă a păstârnacului - bun pentru vite şi porci, dar şi pentru oameni. Şi nu se înşeală deloc.

Păstârnacul este un exemplu ilustrativ de aliment care trebuie consumat în sezon. Tendinţa din supermarketurile moderne de a se aproviziona în permanenţă cu alimente din toate cele patru colţuri ale lumii înseamnă că pe farfurie ajung până la urmă produse, supracultivate, îngrăşate artificial, prea puţin aromate şi cu o valoare nutritivă fără îndoială diminuată.

Păstârnacul este o sursă bună de calorii sănătoase, fibre, potasiu, acid folic, vitamina E şi urme de minerale şi alte vitamine B. Au cel mai dulce gust după primul ger de iarnă.

Ştiaţi că...

• Energie / 100g - 64kcal;
• Este bogat în fibre, acid folic şi potasiu;
• Este bun pentru oboseală şi constipaţie;
• Se recomandă să se consume fiert, în piure sau pregătit la cuptor (în ulei vegetal);