Coada soricelului este o planta erbacee, perena, intalnita de la campie pana in regiunea subalpina, prin fanete, poieni, margini de padure, margini de drum si cai ferate, pe soluri nisipoase, relativ umede, insorite sau umbrite.
Planta medicinala straveche, coada soricelului este una dintre cele mai cunoscute si utilizate specii in medicina populara.
Specie termofila, cu o buna dezvoltare in zonele sudice, coada soricelului este rezistenta la temperaturile joase din timpul iernii precum si la cele ridicate din timpul verii. Temperatura ridicata influenteaza pozitiv acumularea principiilor active.
Coada soricelului are pretentii moderate la apa, fara exces in sol. In conditii de clima calda si umeda acumuleaza cantitati mari de azulene, mai mari decat in zonele secetoase. Este pretentioasa la lumina pe intreaga perioada de vegetatie, dar mai ales in timpul infloritului, lumina stimuland acumularea uleiului volatil si a proazulenelor.
Tipul de sol influenteaza cresterea si dezvoltarea plantei, coada soricelului preferand ii merge bine pe soluri luto-nisipoase, pe cele cu textura mijlocie si chiar pe cele nisipoase.
Coada soricelului prezinta o tulpina erecta, glabra sau usor paroasa, striata, simpla sau ramificata in partea superioara, inalta pana la 80 cm. Frunzele sunt de doua-trei ori penat-sectate, cu lacinii foarte inguste, usor-paroase, dispuse altern pe tulpina.
Flori dispuse in calatidii ovoide iar acestea grupate in corinburi. Florile marginale sunt albe, uneori nuantate cenusiu, cele centrale tubuloase, hermafrodite. inflorire iunie-septembrie.
Coada soricelului contine ulei eteric, acizii achileic, formic, auteic, aconitic, ascorbic, folie, probionic, valerianic, palmitic, stearic, miristic, oleic, linoleic, succinic, urme de acid salicilic, cafeic, alcool etilic metilic, flavone, maltoza, zaharoza, glucoza, arabinoza, galactoza, dextine, aminoacizi, proteine, taninuri, substante anorganice cu elementele chimice fier, mangan, zinc, cupru, cadmiu, nichel, siliciu si calciu. Substantele sunt concentrate in inflorescenta, apoi in frunze, mai putin in tulpina sau radacina.
Inflorescentele se recolteaza in zilele senine, intre orele 12-14, cand continutul de azulene este maxim. Uscarea se face la umbra, in strat subtire. Uscare artificiala, la 33-35°C, florile trebuind sa nu fie brunificate. Coada soricelului se pastreaza in pungi de hartie sau saci textili, la loc uscat.
Planta contine principii antiinflamatoare, calmante, astringente, aseptice. Elimina sau limiteaza procesul inflamator, distruge microorganismele, provoaca strangerea tesuturilor, modereaza secretiile si usureaza cicatrizarea.
Inflorescentele sunt folosite in tratarea tenurilor uscate, arsurilor, eczemelor zemuinde, plagilor supurate ale tegumentului.
Reteta pentru ingrijirea mainilor
Suc proaspat obtinut prin pisarea si stoarcerea frunzelor. Se aplica pe locul afectat.
Retete pentru ingrijirea tenului uscat
Infuzie dintr-o lingura de flori uscate si maruntite peste care se toarna 250 ml de apa clocotita; se lasa acoperita 30 de minute ; se strecoara; se foloseste sub forma de comprese pe fata. Actiunea sa antiinflamatoare este benefica pielii.