Coluria este o plantă perenă, cu înălţimea de până la 30 cm. Rădăcina este mult ramificată, lemnoasă, iar tulpina este erectă. Frunzele sunt lungi peţiolate, penat-sectate, brumate. Florile sunt mici, monoice, de culoare galbenă. Fructul este o bacă de culoare brună. Înfloreşte în luna mai. Originară din Asia Centrală, creşte în flora spontană, pe coastele dealurilor din Altai, în Siberia, Kazahstan.

În ţara noastră această plantă se poate cultiva pe loturile de lângă casă, pentru rădăcinile ei consumate în stare proaspătă sau uscată, ca plantă condimentară. Solul se pregăteşte din toamnă, arându-se la adâncimea de cca 30 cm. Este o plantă pretenţioasă faţă de sol, preferă soluri fertile, afânate, permeabile, curate de buruieni.

Coluria se înmulţeşte prin semănatul direct în câmp, în luna aprilie, sau prin dezmembrarea tufei. Se seamănă la distanţa de 50 cm între rânduri, la adâncimea de 0,5-1 cm. În prima lună de creştere planta este foarte pretenţioasă faţă de îngrijire cerând plivit, praşile atente, irigare.

Recoltarea rădăcinilor se face în al doilea an de creştere, în luna septembrie. Ele se despart de iarbă, se spală bine, se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. Materialul se păstrează bine împachetat.

Gustul şi calităţile aromatice ale coluriei sunt determinate de uleiul volatil, în componenţa căruia intră eugenolul. Rădăcina plantei este bogată în tanin şi vitamina C. Din uleiul volatil se extrage eugenolul, care este un preparat antiseptic şi anestezic, fiind întrebuinţat în practica stomatologică.

Amatorii acestei plante o folosesc în loc de ceai. Rădăcinile coluriei îmbunătăţesc gustul bucatelor din carne de oaie, de vită, din ciuperci, din peşte, precum şi calităţile ciorbelor, salatelor, produselor marinate.

Coluria este folosită în industria conservelor, în loc de cuişoare. Se mai foloseşte pentru aromatizarea tutunului, în industria ţigărilor.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment