Crocusul (şofran) este o plantă erbacee, perenă, cu înălţimea de până la 30 cm, cu rădăcina tubirobulboasă. Frunzele îngust-liniare se învelesc una pe alta la bază, formând o tulpină falsă. Florile sunt mari, cu un periant petaloid, format din 6 petale violacee, cu 3 stamine portocalii şi un stil galben, terminat cu un stigmat trilobat de culoare roşie. Înfloreşte în lunile septembrie-noiembrie.

Este originar din Asia Mică şi India. În flora spontană crocusul nu se întâlneşte. Cu câteva milenii înaintea erei noastre el era cunoscut ca o plantă cultivată în Egiptul Antic şi în Siria. În Siria şi Palestina era folosit în calitate de condiment, precum şi pentru vopsirea ţesăturilor. În Roma Antică crocusul era înalt apreciat ca plantă aromatică.
Crocusul, utilizat in bucatariile nationale ale multor popoare
În China, Persia şi Babilonia, din stigmatele acestei plante se obţinea o vopsea de culoare galbenă-aprinsă, care se folosea pentru vopsirea încălţămintei şi mantiei celor de la putere. În China vopsirea altor haine decât ale împăratului era strict interzisă şi pedepsită cu moartea. Din secolul al Vlll-lea crocusul a fost adus în Sudul Europei de către arabi, în timpul ocupării Iberiei (Spania de azi).

Probabil, în antichitate crocusul era preţuit mai mult pentru proprietăţile sale de colorant efectiv. În evul mediu era folosit în calitate de colorant pentru păr. Iar regele Angliei, Henric al Vlll-lea, a interzis doamnelor să-şi vopsească părul cu acest condiment, permiţând ca el să fie folosit numai după destinaţie, adică în calitate de produs alimentar. La sfârşitul secolului al XIX-lea crocusul se cultiva în Sudul Europei, în Spania şi Franţa. În Asia de Sud această cultură este cultivată mult mai larg.

Pe piaţa mondială produsele din crocus prezintă o valoare economică importantă, fiind un condiment şi totodată un colorant natural cu stabilitate excelentă.

Crocusul preferă soluri neutre, o climă cu umiditate moderată, cu arşiţă de vară şi o iarnă moale. Dacă îl înmulţim prin semănare, crocusul înfloreşte în anul al doilea sau al treilea de vegetaţie, de aceea este preferată înmulţirea prin bulbi, care se plantează primăvara sau toamna. Cea mai mare recoltă se obţine în anii 3-4 de vegetaţie, după ce se sădesc pe loc nou.

Stigmatele de crocus au formă de filamente roşii-portocalii, izolate sau unite câte trei la bază printr-un mic fragment galben al stilului. Stigmatele sunt lungi, de 3-3,5 cm, late în partea inferioară, mai largi în partea superioară, sub formă de cornet; au o deschidere longitudinală laterală şi cu marginea superioară fin crenelată. Crocusul are o particularitate foarte interesantă - el înfloreşte toamna, atunci când la toate plantele „normale" fructele sunt maturizate.

Fiecare floare este deschisă maximum două zile, iar înflorirea generală a plantaţiei durează maximum două săptămâni. Stigmatele sunt recoltate dimineaţa, fiind imediat uscate deasupra unui foc slab. Condimentul uscat este foarte hidrofil, de aceea trebuie împachetat în cutii metalice închise ermetic. Pentru a colecta un kg de stigmate este nevoie de prelucrat 200 mii de floricele, de aceea şi preţul condimentului este atât de mare.

Stigmatele de crocus conţin un ulei volatil numit picrocrocozidă care este un principiu amar, o substanţă colorantă numită crocozidă, care prin hidroliză pune în libertate gentiobioza şi crocetina. Crocetina este un caroten, care fiind amestecat cu acid sulfuric concentrat se colorează în albastru, trecând apoi în violet.

Dintre substanţele colorante principala este crocina care, fiind chiar într-o concentraţie foarte mică, dă o culoare galbenă intensă. Doar două stigmate pot colora în portocaliu trei litri de apă.

Crocusul se foloseşte în scopuri medicale de mult timp. Stigmatele au acţiune carminativă, fiind un stimulent al sistemului nervos. În cantităţi mici, ele stimulează apetitul şi acţionează ca astringent. Infuzia de stigmate este folosită ca antispastic, sudorific, anesteziant şi sedativ. Are un efect curativ în caz de tuse convulsive sau afecţiuni hepatice ori digestive.

Particularităţile deosebite ale aromatului şi gustului stigmatelor fac ca crocusul să fie utilizat în bucătăriile naţionale ale multor popoare, mai cu seamă în Vestul Asiei. Este folosit în patiserie şi industria alimentară pentru a da culoare galbenă-aurie diferitelor produse alimentare: unt, brânză, salamuri, creme, bomboane, pastile, băuturi etc. În Europa Occidentală cu crocus se îmbunătăţeşte gustul unor bucate din peşte.

Colorantul din crocus acţionează ca dezinfectant şi conservant.

Notă: Crocusul nu se consumă în timpul sarcinii.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment