Menta este o plantă perenă, rezistentă, care se răspândește repede. Părțile aeriene ale mentei, recoltate în timpul înfloririi, conțin 0,3-0,5 % ulei volatil, iar frunzele 1-2% ulei volatil cu compoziție chimică diferită în funcție de proveniență.
Principala componentă a uleiului volatil de mentă este mentolul (până la 70%), precum și mentone, mentofuran, a-pinen, felandren, limonen etc. Frunzele mai conțin cantități apreciabile de tanin, acizi organici, vitamina C, săruri minerale și substanțe antibiotice etc.
Menta este utilă în tulburările digestive, cum ar fi cele gastro-intestinale (vomă, diaree, meteorism sau mișcările intense ale intestinelor care sunt auzite de pacient, crampe etc.), dar și cele hepatobiliare, colecistopatii, calculi biliari sau patologii ale pancreasului.
Menta produce o ușoară anestezie a mucoasei tubului digestiv datorită conținutului de mentol, astfel are acțiune antiemetică (antivomitivă) și antiseptică (previne infecțiile ce duc la colite sau ulcer gastric). Totodată din aceste motive menta este cunoscută ca fiind un bun antidiareic.
Ajunsă la nivel duodenal, menta stimulează secreția biliară și funcția hepatică și favorizează eliminarea sucurilor biliare în duoden, facilitând digestia. De asemenea, menta acționează asupra calculilor biliari colesterolici pe care îi dizolvă și este un bun detoxifiant hepatic datorită acizilor polifenolici și compușilor flavonoidici din frunze.
Menta are, de asemenea, efect carminatic, calmând durerile de burtă și favorizând eliminarea gazelor intestinale. Are o ușoară acțiune antifermentativă și dezinfectantă, fiind indicata în tratamentul colitei fermentative, diareei și toxiinfecțiilor alimentare.