Frunzele sunt lat-lanceolate sau ovale, mari, lungi, alterne, simple, scurt peţiolate, cu vârful acuminat. Florile sunt mărunte, fine, albe-gălbui, pătate cu roz, dispuse pe trunchi, pe ramuri, la subsuoara tecilor frunzelor căzute.
Fructul este de forma unui vas oval-alungit, de 10-25 cm în lungime şi 6-12 cm în diametru, cu un mezocarp cărnos care, la coacere are culoare roşie sau galbenă. În interior se află 20-60 seminţe (sâmburi) mici, dispuse în 5 loje, câte 3-12. Seminţele sunt ovoide, au un tegument subţire şi dur, cu lungimea de cca 2,5 cm, de culoare roşie sau roşie-pală.
Arborele de cacao este originar din America Tropicală, Mexic. În stare sălbatică nu se întâlneşte. Se bănuieşte că strămoşii lui au dispărut demult. Cultivarea arborelui în America Centrală a început cu mult înainte de descoperirea Americii de către europeni. În prezent, creşte în pădurile din jurul râurilor Amazon şi Orinoco, de unde a fost introdus în cultură şi selecţionat de indieni. S-a extins până în Panama, în Africa, în Indonezia etc.
Aborigenii consumau cacao ca aliment. Urmaşii aborigenilor azteci şi tolteci din America de Sud recomandau să fie folosite cotiledoanele şi seminţele, ca energizante, după ce fructul a fost supus unui proces de fermentare. Ei fierbeau seminţele prăjite, apoi le măcinau şi adăugau în ele făină de porumb şi vanilie, obţinând o cremă. Această masă se consuma răcită şi se numea ciocolată.
Respectând semnificaţia străveche, botaniştii au numit acest aliment al zeilor Teobroma. Începând cu secolul al XVII-lea, în Brazilia şi în alte ţări tropicale cacao se cultivă ca plantă industrială. În zilele noastre cele mai mari plantaţii se găsesc în Africa de Vest, în Guineea, în Sri Lanca, în Indonezia.
Cel mai favorabil climat pentru arborele de cacao se află între paralelele 18° sud şi 20° nord de Ecuator, zonă în care regimul precipitaţiilor este de 1500-2000 mm şi temperatura medie anuală variază între 24° şi 28°C.
Deşi preferă soluri de origine vulcanică, arborele de cacao suportă totuşi uneori inundaţiile, însă de scurtă durată. Se înmulţeşte prin seminţe, care păstrează capacităţile de încolţire numai 15 zile. Atât florile, cât şi fructele se dezvoltă direct pe tulpină sau numai pe ramuri groase.
Înflorirea şi fructificarea începe în al treilea, al patrulea an de la plantare. Fructele se maturizează după 4 luni de la înflorire. Pe aceeaşi plantă există în acelaşi timp flori şi fructe tot anul. Cele mai bune recolte se obţin la vârsta arborelui de 8-10 ani. Durata unei plantaţii poate ajunge la 30 ani.
Forma şi mărimea fructelor şi seminţelor de cacao, precum şi culoarea lor diferă mult, în funcţie de varietăţile de cultură. De la recoltare până la comercializare fructele sunt supuse mai multor procese tehnologice.
Mezocarpul cărnos, aromat, dulceag-acriu, răcoritor se foloseşte proaspăt în alimentaţie, iar seminţele albe, proaspete au gust astringent şi amar, de aceea sunt supuse fermentaţiei. Ca rezultat, ele devin unsuroase, de culoare maro, cu aromă fină şi gust amărui. Din fructele mature, prin diferite tehnologii mecanice, se separă seminţele.
O parte din pulpa fructului rămâne lipită pe seminţe, de aceea seminţele se lasă în grămezi ca să fermenteze la temperatura de 40-45°C, pentru ca resturile de pulpă să poată fi îndepărtate. În timpul fermentaţiei cotiledoanele capătă un miros specific, aromat, un gust dulce-uleios, foarte plăcut şi o culoare cafenie-violetă.
Seminţele conţin substanţe azotate, cca 50% ulei gras de cacao, alcaloizi (teobromină şi mici cantităţi de cofeină), amidon, tanin, o substanţă colorantă roşie-violacee, zaharuri, flavone, aminoacizi, acizi organici, săruri minerale şi celuloză. Substanţele volatile aromatice dau seminţelor de cacao aroma plăcută.
În cojile seminţelor este situată, cea mai mare cantitate de alcaloizi. Acestea, după anumite tehnologii de extragere, sunt folosite ca substanţe farmaceutice de mare valoare. Ele sunt stimulente ale sistemului nervos central, ale miocardului şi diurezei. Sunt relaxante ale musculaturii netede, ale vaselor coronariene şi bronhiilor.
Seminţele, şi mai ales cotiledoanele, conţin cantităţi mari de ulei gras, cunoscut în practica farmaceutică sub denumirea de ulei sau unt de cacao. Proprietăţile curative ale seminţelor de cacao se cunosc de mult timp. Ele au acţiune diuretică, vasodilatatoare, tonifiantă, stimulează funcţia cardiacă.
Principalul component al seminţelor este uleiul de cacao, care este o substanţă galbenă-deschisă, cu aromă plăcută şi puternică. Se foloseşte în industria alimentară şi în cea farmaceutică pentru prepararea unor supozitoare, globule şi bastonaşe, la fabricarea ciocolatei şi în cosmetică.
Turta de cacao, care rămâne după extragerea uleiului gras din seminţe, păstrează toate însuşirile substanţelor de valoare ale seminţelor. Pudra şi pasta din turta de cacao sunt folosite în industria alimentară. Din ele se produc ciocolată, unt, margarină.
Uleiul gras de cacao se extrage din seminţele prăjite, care se macină şi se presează. Uleiul fierbinte se toarnă în vase speciale, unde la temperatura camerei se solidifică.
Măcinată, această turtă reprezintă pudra de cacao, atât de bine cunoscută în cofetărie. Din ea se produc creme, băuturi, ciocolată. Ciocolata este un tonic plăcut, fiind recomandată tuturor, dar mai ales oamenilor bolnavi şi copiilor. Este un reconfortant după eforturile fizice şi morale, ridică dispoziţia. Ciocolata intră în regimul alimentar al cosmonauţilor, aviatorilor, sportivilor.
Una dintre vechile reţete de preparare a unui energizant şi afrodisiac este următoarea: pulbere din 100 seminţe de cacao, pulbere de la 1-3 ardei iuţi, piper, anason stelat, vanilie, petale de flori de trandafir, migdale dulci, zahăr sau miere vegetală.
Ruladă cu cacao şi nuci: aluatul dospit sau dulce se întinde subţire, peste turtă se presoară cacao amestecată cu zahăr şi miez mărunţit de nuci, turta se strânge în formă de rulou, se pune într-o tavă bine unsă şi se coace în cuptor.