Fisticul (Pistacia vera L.) este o specie horticolă, arborescentă, cu înălţimea de până la 7 m, cu tulpinile multiple, cu trunchiul negricios, cu un sistem radicular puternic, care pătrunde în sol uneori până la 1,5-2 m.

Frunzele sunt caduce, alterne, din foliole oval-oblonge, coriacee, verzi-închise. Florile sunt dioice, nearătoase, roşii-deschise sau cafenii-roşcate, plasate pe vârfurile crengilor, în ciorchine. Fructul este o drupă de mărimea unei măsline. Înfloreşte în luna martie.
Seminţele de fistic, bogate în proteine
Originar din Siria, este cultivat mult în Orientul Apropriat, Siria, Turcia, de unde a trecut în Grecia, Caucaz, Cipru, Sicilia, Tunis, alături de măslin. Fisticul este o cultură veche, cunoscută de două milenii. În primul secol al erei noastre a fost adus în Europa. În timpul de faţă, principalii exportatori de fistic pe piaţa mondială sunt Afganistanul, Siria, Italia, Tunisul, Turcia şi Iranul. Cele mai căutate soiuri sunt cele italiene (siciliene).

Fisticul este cea mai rezistentă plantă la arşiţa de vară. El creşte, înfloreşte şi dă recolte acolo unde alte plante nu pot exista fără irigare, dar totodată se deosebeşte şi prin rezistenţa la ger.

Înmulţirea se face prin altoire cu altoi de la plante femele pe portaltoi produşi prin seminţe. Seminţele se pot păstra până la 2 ani, însă indiferent de termenul de păstrare, germinează numai 1/3 din seminţe. Pentru a mări germinarea, seminţele se udă şi se stratifică în nisip ud pentru 40-45 de zile la temperatura de 10-15°C, apoi se seamănă în sol. Creşte bine pe povârnişurile de sud ale munţilor.

Pomii crescuţi din seminţe încep să dea rod peste 9-10 ani, iar acei crescuţi prin altoire rodesc în anul al patrulea - al cincilea. În plantaţii, pentru a asigura polenizarea, la 8-10 exemplare de plante cu flori femele se sădeşte un exemplar de fistic cu flori mascule.

Fisticul rodeşte o dată în 3-4 ani. Pomul trăieşte până la 400 ani şi chiar 700 ani. Recoltarea fructelor se face în august-octombrie, în mod eşalonat, manual sau scuturând uşor pomii. Nucuşoarele sunt îndată curăţate de coajă, de altfel coaja se înnegreşte şi se întăreşte. Se usucă la soare 4-5 zile, apoi sunt bune de consumat.

Seminţele de fistic conţin multe proteine, ceva mai puţine zaharuri şi o cantitate însemnată de lipide, aproape toate formate din acizi nesaturaţi, elemente minerale (celuloză şi alte substanţe) încă neidentificate. Pe frunzele pomilor, din înţepături de insecte, se formează umflături de culoare roşie, numite galle, care conţin până la 50% de tanin şi substanţe colorante.

În timpuri îndepărtate fisticul era întrebuinţat ca medicament, mai ales în medicina arabă. Renumitul medic Ibn Sina (Avicenna) preţuia fisticul ca pe o plantă care întăreşte inima şi calmează durerile de ficat. În medicina tradiţională fisticul este cunoscut ca un remediu tonifiant general, pentru tratarea tuberculozei şi anemiei.

Taninul obţinut din el se foloseşte ca astringent şi antiinflamator în tratamentul arsurilor, rănilor ulceroase şi pentru spălături ale cavităţii bucale, ale nasului şi sub formă de irigaţii în cazuri de colite. Taninul leagă şi depune multe substanţe toxice din organism, de aceea este folosit pentru tratarea unor intoxicaţii acute cu săruri ale metalelor grele şi cu plante otrăvitoare.

Principala utilizare a fisticului este în alimentaţie. Se consumă miezul nucuşoarelor, gustul lor este foarte plăcut, asemănător cu cel de migdale dulci, cu un aromat răşinos specific. Se consumă crude sau prăjite cu sare.

Se întrebuinţează în cofetărie, pentru creme şi îngheţate, surogat de cafea, sunt adăugate în salamuri, caşcaval. Uleiul obţinut din seminţe se întrebuinţează în industria alimentară, farmaceutică (de rând cu cel de Provans), în parfumerie. Frunzele şi turtele rămase după extragerea uleiului se întrebuinţează ca furaj.

Lemnul este preţuit la confecţionarea diferitelor bibelouri. Din galle se extrage taninul şi substanţele colorante, care sunt folosite pentru vopsirea mătăsii şi lânii în roşu-închis sau, prin adăugarea unor soluţii, în albastru şi negru.

Din tăieturile făcute pe scoarţa arborelui curge o răşină care este întrebuinţată în industria vopselelor.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment