Cicoarea sălbatică are o istorie străveche ca aliment şi medicament. Egiptenii, arabii, grecii şi romanii o întrebuinţau în ambele scopuri. Cele mai cultivate varietăţi moderne sunt cicoarea comună (cu frunze late şi vârf galben-verzui) şi andivele ondulate.

Atât cicoarea, cât şi andivele cultivate sunt surse excelente de vitaminele A (dacă nu sunt fierte) şi C. Ele mai conţin şi vitamine B şi amarele terpenoide ce stimulează activitatea vezicii biliare. Atât frunzele, cât şi rădăcina au un efect uşor diuretic, dar şi tonifiant.

Cicoarea are un efect la fel de benefic asupra rinichilor şi este utilă în tratarea infecţiilor urinare. Un asemenea filtru eficient de eliminare a toxinelor are întrebuinţări evidente în tratarea afecţiunilor cutanate, a artritei, reumatismului şi gutei. Alt studiu a arătat că cicoarea are o acţiune antiinflamatoare.

Înlocuitorul pentru cafea preparat prin măcinarea cicoarei prezintă avantajul lipsei cofeinei. Deşi există
prea puţine cercetări ştiinţifice care să-i ateste valoarea, ea este recunoscută ca diuretic uşor, sedativ uşor şi stimulant al funcţionării glandelor din tractul digestiv.

Cei care au dificultăţi în digerarea laptelui şi produselor lactate pot beneficia de proprietăţile acestui aliment sub formă de pudră de rădăcină uscată, deoarece ajută la distrugerea proteinei laptelui în particule mici.

Ştiaţi că...

• Cicoarea - Energie / 100g - 11kcal;
• Este bogată în vitaminele A şi C;
• Este bună pentru curăţarea şi detoxifierea sistemului digestiv;
• Este utilă ca diuretic pentru tratarea icterului sau stimularea activităţii ficatului;
• Se recomandă să se consume crudă sau gătită;

Frunzele plisate de cicoare sunt un pansament bun în tratarea articulaţiilor inflamate şi erupţiilor cutanate. Încălziţi-le şi aplicaţi-le pe locul afectat timp de 15 minute.