Originară din Asia Mică şi Transcaucazia, cultura acestei plante ocupă zonele sudice ale Europei. În ţara noastră este răspândită ca o specie sălbatică, deseori ca perdele de protecţie şi pentru fixarea malurilor cu început de eroziune şi uneori chiar a râpilor, pentru că formează din rădăcină numeroşi lăstari puternici.
Este o plantă de înaltă productivitate, rezistentă la secetă şi îngheţuri, fructele se coc destul de timpuriu, rodeşte în fiecare an.
Plantele sălbatice se răspândesc prin seminţe şi prin lăstarii crescuţi din rădăcini. Înmulţirea soiurilor de corcoduş se face prin butăşire şi altoire. În prezent se cunosc mai mult de 40 de soiuri şi hibrizi de corcoduş crescând solitar în grădini particulare.
Butaşii în vârstă de un an se plantează toamna sau primăvara în sol bine prelucrat. Corcoduşul este o specie nepretenţioasă faţă de sol; este iubitoare de apă, dar există unele soiuri foarte rezistente la secetă. Dintre lucrările de întreţinere prăşitul şi irigarea se fac regulat. Rodul începe la 3-4 ani de la plantare. Fructele sunt coapte în luna iulie. Creşte şi rodeşte până la 100-120 ani.
Fructele de corcoduş sunt bogate în zaharuri, pectine, vitamine (C, PP, B1 şi B2), caroten, acizi organici (mai ales, malic şi citric), săruri minerale (potasiu, sodiu, calciu, magneziu, fosfor şi fier). Ele sunt folosite în scopuri medicinale. Se ştie că sucul de corcoduşe tratat cu puţină camforă poate fi aplicat, sub formă de cataplasme, pe răni care se cicatrizează greu. Acest conţinut se mai foloseşte la tuse, inflamaţii ale căilor respiratorii superioare.
Corcoduşele se consumă în stare proaspătă. Datorită pectinei, ele au capacitatea de a se gelatiniza. Din ele se prepară compoturi, gemuri, jeleuri, marmeladă, dulceaţă. În Caucaz, din ele se prepară un produs uscat la soare, care se poate păstra bine timp îndelungat şi se consumă ca ingredient cu carne sau legume.
Din miezul sâmburilor se fabrică un colorant natural de calitate, numit albastru de Berlin, iar din scoarţă şi frunze tinere - un colorant galben. Din lemnul copacului, de culoare roşie-brună, se confecţionează lucruri fine.
Datorită frunzelor şi fructelor lui colorate în diverse nuanţe ale roşului, este apreciat ca arbore decorativ. Pomicultorii folosesc corcoduşul ca port-altoi pentru prun, cais, piersic. În arhitectura verde, corcoduşul este folosit pe scară largă pentru înfrumuseţarea parcurilor, străzilor, fiind şi un component de neînlocuit al fâşiilor de pădure.