Vanilia este o plantă exotică erbacee, vivace, agăţătoare, cu lungimea de până la 10-15 m. Tulpina este cilindrică, foarte fragilă, compusă din internoduri şi nodozităţi, din care se dezvoltă rădăcini aeriene subţiri, de 2 mm, cu ajutorul cărora se agaţă de suporturi.

Frunzele sunt cărnoase, tari, lucioase, alterne, de formă oval-alungită, de culoare verde sau verde-închisă. Florile sunt mari, zigomorfe, dispuse în ciorchini a câte 6-15 la subsuoara frunzelor, au culoare albă sau galbenă-verzuie. Fructul are lungimea de 20-25 cm şi lăţimea de 4-8 cm. Seminţele sunt mici, de culoare neagră. Înfloreşte tot anul.
Vanilia, o planta exotica erbacee, vivace, agatatoare
Originară din America Centrală (Mexic şi Panama), vanilia servea aborigenilor în calitate de condiment pentru aromatizarea băuturilor din cacao cu mult înainte de a fi cuceriţi de spanioli, care au şi adus vanilia în Europa la începutul secolului al XVI-lea. Cu vanilie băştinaşii plăteau biruri spaniolilor. La început, vanilia era folosită ca medicament, apoi în calitate de condiment, pentru diferite dulciuri.

Vanilia se cultivă în ţările tropicale (insulele Antile, Indonezia), dar cel mai mult pe insulele Oceanului Indian (mai ales, Madagascar) şi ale Oceanului Pacific, în America de Sud.

Curios lucru, oamenii au observat că în alte locuri, în afară de patrie, vanilia nu rodeşte. Şi tocmai în secolul al XlX-lea savanţii au descoperit că polenizarea florilor este făcută de anumite insecte, care există numai în Mexic şi în ţările vecine. Acum se face şi polenizarea artificială cu ajutorul unei pensule. La noi, vanilia creşte doar în sere.

Vanilia nu este pretenţioasă faţă de soluri, crescând pe soluri nisipoase şi sărace care au doar un strat de îngrăşăminte organice şi o cantitate suficientă de clor. Condiţia optimă pentru dezvoltarea plantelor este clima caldă şi umedă.

Temperatura medie trebuie să fie de cca 27°C. Pentru înflorirea şi fructificarea normală este necesară o perioadă uscată timp de două luni. Depunerile abundente în timpul maturizării fructelor influenţează negativ calitatea lor.

Vanilia se înmulţeşte pe cale vegetativă, adică prin butaşi cu lungimea de 30-100 cm, care dau rădăcini peste 2 săptămâni de la plantare. Liana creşte repede, în condiţii favorabile într-o lună creşte un metru. Deseori plantaţiile de vanilie sunt îmbinate cu cele de cacao, deoarece vanilia se sprijină pe alte plante. Această cultură necesită un mare volum de muncă manuală, deoarece florile ei sunt deschise numai o singură zi, atunci trebuie făcută polenizarea.

Fructele de vanilie se dezvoltă foarte încet - 7-9 luni după fecundare. Recoltarea capsulelor se face manual, când acestea încep a se îngălbeni. Fructele culese nu au miros, el apare numai după fermentaţie. Fermentarea se face prin 2 metode: uscată sau udă.

Păstăile se dau de două ori prin apă încălzită până la temperatura de 70-80°C şi se expun la soare ca să fermenteze, iar noaptea sunt acoperite cu plapume de lână pentru a se menţine temperatura ridicată. Peste câteva zile, după fermentaţie, păstăile se usucă la umbră, în aer liber, până când la suprafaţa lor apare un strat alb, subţire, format din cristale.

A doua metodă: păstăile se lasă în grămezi, la soare, timp de câteva săptămâni, pentru a fermenta. Acest proces durează de la una până la patru luni, după care fructele devin plăcut aromate. Toate lucrările sunt manuale, de aceea vanilia este foarte scumpă pe piaţa mondială.

Acum există şi vanilie artificială, sintetizată, însă cea extrasă din capsulele plantei are o aromă mult mai fină decât cea sintetică. Păstăile de vanilie fermentate sunt elastice, un pic sucite, unsuroase la pipăit, cafenii-închise şi cu mici cristale albe la suprafaţă.

În afară de vanilie, boabele de vanilie mai conţin glucovanilină, vanilozidă, piperonal, zaharuri, lipide, substanţe azotate şi neazotate, ulei volatil, celuloză. În procesul de fermentare, glucovanilina se transformă în vanilie, fapt care ridică mult valoarea capsulelor.

Din capsule se produce ulei volatil, care se întrebuinţează, ca vanilia, în medicină şi este folosit ca aromatizator, corector al gustului unor medicamente.

Vanilia se întrebuinţează sub formă de praf, deseori amestecat cu zahăr. Gustul vaniliei este foarte plăcut, amărui, condimentar (cel mai răspândit dintre toate condimentele). Praful de vanilie este folosit în patiserie, mâncăruri cu lapte, fructe, creme, ciocolate, prăjituri, lichioruri.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment