Măslinul (Olea europae L.) este o plantă longevivă, mereu verde, având înălţimea până la 10 m, tulpina strâmbă, îngroşată în partea de jos, şi coroana larg răsfirată. Frunzele sunt persistente, pieloase, alterne, lanceolate, gri-verzui pe partea superioară şi argintii pe cea inferioară.
Florile sunt mici, albicioase, aromate, coriacee, dispuse axilar în inflorescenţe. Fructul este o drupă cărnoasă, ovoidă, de culoare albastră-negricioasă şi conţine o singură sămânţă, alungită, protejată de un endocarp dur, de culoare brună, cu miezul amar. Înfloreşte în lunile mai-iunie.
Este originar din Bazinul Mării Mediterane, cultivându-se acolo de câteva mii de ani î.e.n., fapt despre care mărturisesc săpăturile de pe insula Santorin, unde au fost găsite lemne de măslin şi prese pentru stoarcerea uleiului de măslin. Acum măslinul nu se mai întâlneşte în flora spontană, însă unele soiuri cultivate sălbătăcesc uşor.
Pentru prima dată măslinul a fost cultivat în Mesopotamia, cu câteva milenii înaintea erei noastre. În zilele noastre se cultivă în Orientul Apropriat, Italia, Grecia, Turcia, Siria, în Sudul Franţei, Portugalia, Maroc. În Georgia, în parcul oraşului Zugdidi, au fost găsite câteva specii de măslin care au atins vârsta de cinci secole; arbori de o sută de ani sunt în curtea mănăstirii Noul Afon.
În Caucaz şi Crimeea, şi numai acolo, sunt cultivate soiuri de selecţie locală, care se deosebesc prin rezistenţă la ger. Primăvara frunza măslinului apare din mugure, iar în primăvara următoare ea cade şi este înlocuită cu alta, de aceea arborii nu rămân goi niciodată. Arborii rodesc până la 200 ani.
Măslinul este cultivat pentru fructele sale. Unul dintre cele mai complicate procese în cultivarea măslinului este recoltarea fructelor, fiindcă ele se maturizează pe rând, iar întârzierea recoltării nu este permisă, deoarece fructele îşi pierd calităţile şi cantitatea de ulei. Fructele se recoltează în august-septembrie, în mod eşalonat, şi se sortează pentru extragerea uleiului şi pentru conservare. Altele se usucă în straturi subţiri, la umbră.
Măslina conţine o cantitate mare de ulei gras, compus din 70-80% de trioleină, ceva mai puţin - tripalmitină, tristearină, triterpeni (mai ales, acid măslinie), compuşi lignanici, vitamine. În fructele proaspete există glicozida oleuropeina, care determină gustul amar al fructelor.
Frunzele de măslin conţin ulei volatil, răşină, glucozida oleuropeina, flavonozide, triterpene, fitosteroli, derivaţi lignanici şi alcaloizi în cantităţi mici.
Uleiul de măsline este apreciat ca unul dintre cele mai valoroase grăsimi vegetale. El este comestibil şi se asimilează foarte bine, acţionând ca emolient, coleretic-colagog, uşor laxativ. Acţionează asupra funcţiei secretoare a ficatului, distruge calculoza biliară şi este recomandat pentru tratamentul acestor maladii.
Uleiul de măsline se recomandă pentru tratamentul ulcerului gastric şi al celui duodenal, al colitelor şi colecistitelor, pentru profilaxia şi tratamentul arteriosclerozei, se administrează câte 1-2 linguri pe zi, până la mese. Se foloseşte şi sub formă de emulsie pentru tratarea afecţiunilor gastrointestinale ca remediu mucilaginos şi laxativ.
Frunzele au acţiuni spasmolitică, antihipertensivă, antiaritmică, febrifugă, diuretică, antioxidantă, tonic-amară şi depurativă (stimulează funcţiile de eliminare renală şi hepatică).
Infuzia din frunze face să scadă tensiunea arterială, reglează respiraţia, diminuează peristaltica intestinului, este un uşor diuretic. Se administrează câte 2 linguri de 3-4 ori pe zi, până la mese.
Partea mai mare a recoltei este destinată industriei de prelucrare a măslinelor (pentru ulei de măsline). Uleiul este folosit în alimentaţie, în scopuri medicinale, în tehnică.
Cel mai bun ulei este cel medicinal, care se produce din fructe mari şi coapte prin presare la rece. Uleiul este foarte curat, fără culoare, străveziu, cu un gust dulce. În medicină, acest produs se întrebuinţează la prepararea unor soluţii injectabile, ca solvent pentru vitaminele liposolubile. El mai intră în componenţa unor unguente sau creme cosmetice. Din turte de măsline se obţine ulei tehnic, din care se prepară săpun şi alte produse.
Fructele proaspete nu se consumă, pentru că sunt amare din cauza glicozidelor (la conservare ele se descompun). Fructele de culoare verde sau neagră se pun la sărat sau marinat în oţet, în untdelemn, cu sau fără sâmbure, iar după aceasta au un gust picant, specific, iar pulpa este fină, crocantă, uleioasă.
Măslinele sunt apreciate în salate, cu scrumbie, cu ceapă, untdelemn. Olivele de culoare verde şi galbenă sunt folosite pentru sărat şi marinat. Fructele mature, de culoare neagră, au pulpa uleioasă şi fină.
Din frunze şi flori de măslin se extrage ulei volatil care se foloseşte în parfumerie. Din lemnul măslinului se confecţionează diferite bibelouri. Măslinul este un arbore decorativ. Există specii de măslin decorativ (sălbăticit), cu frunzele argintii, cu flori aromate şi fructe care nu se dezvoltă.