Frunzele sunt mari, polimorfe, întregi sau plate, cu 3-5-7 lobi. Planta este dioică, unele exemplare având flori mascule, iar altele - flori femele. Plantele cu flori mascule fac parte din grupul smochinului sălbatic, cu fructe puţin comestibile, care pot să polenizeze smochinii cultivaţi cu flori femele. Smochinii cultivaţi, cu fructe comestibile, dau 1-2 recolte pe an. Fructele pot fi: piriforme, ovoide, turtite etc. Pieliţa este subţire, mai mult sau mai puţin pufoasă, de culori diferite: verde, vineţie, violetă, galbenă etc. Înfloreşte în lunile iunie-iulie.
În China aceste fructe se numesc yhua-go, ceea ce înseamnă „fruct fără floare". De bună seamă, florile se formează, însă sunt ascunse în interiorul smochinei.
Denumirea ficus carica i s-a dat după localitatea Carica din Asia Mică, unde s-a găsit în stare spontană şi care este cunoscută ca centru genetic al speciei. Smochinul a fost cunoscut încă din antichitate. În literatura antică greacă se aminteşte despre această plantă. Smochinul a fost adus în Europa încă din secolul al Xlll-lea.
Soiurile de smochini se deosebesc prin cerinţele plantei faţă de sol, climă, căldură etc. Datorită sistemului său radicular, smochinul se adaptează uşor la cele mai variate tipuri de sol. Cele mai bune soluri sunt cele nisipo-argiloase, cu conţinut ridicat de siliciu.
Pe soluri uşoare, calde, permeabile, smochinul se dezvoltă şi dă recolte maxime, cu fructe bogate în zahăr şi aromate. Temperatura optimă pentru coacerea fructelor este între 20 şi 21 °C. Forma coroanei variază în funcţie de soi. În Italia pomul este viguros, cu coroana sferică, răsfirată, deasă. Fructele se maturizează în lunile septembrie-octombrie. Smochinele coapte au diferite culori, însă cea mai răspândită este galbenă-verzuie. Ele sunt suculente, foarte dulci, cărnoase, cu pulpa roşie.
Smochinele sunt bogate în zaharuri (glucoză şi fructoză). În fructele uscate conţinutul de zaharuri este de 3-4 ori mai mare. Acidul malic din fructe se combină armonios cu vitaminele (caroten, vitaminele B şi C), cu substanţele pectice, cu sărurile minerale (calciu, fosfor, potasiu). Fructele conţin mai mult fier decât este în mere, iar după conţinutul calciului ocupă locul al doilea după nuci.
Smochinul are proprietăţi tămăduitoare, cunoscute din vechime.
El este util pentru tratarea arsurilor şi altor afecţiuni dermatologice. Decoctul din 30 g de fructe crude, tăiate, la 1 l de apă, se aplică local, sub formă de cataplasme, atât pe arsuri, cât şi pe furunculoze, deoarece favorizează procesul de maturizare a colecţiilor purulente.
Fructele proaspete se consumă numai în localităţile de creştere, pentru că transportarea lor este imposibilă. Smochinele uscate sunt foarte calorice, mai mult decât stafidele.
Din smochine se prepară gem, dulceaţă, bomboane, compot, iar din fructele necondiţionate se prepară oţet