Ts'ai Lun (circa 105), inventatorul hârtiei, este probabil necunoscut majorităţii cititorilor. Dacă ne gândim la importanţa invenţiei sale, ignorarea lui de către Occident pare cu adevărat surprinzătoare. Sunt unele enciclopedii importante care nu conţin nici măcar articole scurte despre Ts'ai Lun, al cărui nume este arareori menţionat în cărţile clasice de istorie.

Ţinând seama de importanţa evidentă a hârtiei, lipsa referinţelor la Ts'ai Lun ar putea genera suspiciunea că am avea de a face cu un personaj apocrif. Totuşi, în urma unor cercetări minuţioase, s-a stabilit fără putinţă de tăgadă că a existat cu adevărat un slujbaş la curtea imperială chineză pe nume Ts'ai Lun, care, prin anul 105, i-a prezentat împăratului Ho Ti câteva mostre de hârtie. Chinezii l-au recunoscut dintotdeauna pe Ts'ai Lun drept inventatorul hârtiei, numele lui fiind bine cunoscut în ţara sa de origine.

Nu s-au păstrat prea multe date despre viaţa lui Ts'ai Lun. Documentele chineze menţionează amănuntul că acesta era un eunuc. Se mai specifică faptul că împăratul a fost deosebit de încântat de invenţia lui Ts'ai Lun şi, ca urmare, i-a acordat un titlu aristocratic, astfel că inventatorul a ajuns un om bogat. Ulterior, totuşi, s-a implicat într-o intrigă de curte, ceea ce i-a atras căderea în dizgraţie. Incapabil să se împace cu situaţia, Ts'ai Lun s-a îmbăiat, şi-a pus hainele cele mai frumoase şi a băut otravă.

Hârtia era folosită pe scară largă în China în secolul al II-lea, iar în decurs de câteva secole, aceasta a ajuns să exporte hârtie în alte regiuni ale Asiei. Multă vreme, chinezii au păstrat secretul fabricării hârtiei. Abia în 751, arabii au capturat câţiva fabricanţi de hârtie chinezi şi la scurt timp după aceea au apărut centre specializate în Samarkand şi Bagdad.

Meşteşugul fabricării hârtiei s-a răspândit lent în toată lumea arabă, iar în secolul al XII-lea europenii l-au preluat de la arabi. Folosirea hârtiei s-a extins treptat, iar după ce Gutenberg a inventat tiparul modern, hârtia a înlocuit pergamentul ca principal suport pentru scris, utilizat în Occident.

În China, înainte de apariţia lui Ts'ai Lun, se folosea în general bambusul pentru alcătuirea cărţilor, ceea ce făcea dificilă mântuirea lor. Unele cărţi erau scrise pe mătase, dar preţul ridicat al acesteia făcea imposibilă utilizarea ei pe scară largă. În Occident, înainte de apariţia hârtiei, majoritatea cărţilor erau scrise pe pergament sau pe vellum, care se obţineau din piei de oaie sau de viţel special prelucrate. Acest material înlocuise papirusul preferat de greci, romani şi egipteni. Totuşi, atât pergamentul, cât şi papirusul se găseau greu şi fabricarea lor presupunea costuri ridicate.

Faptul că astăzi cărţile şi alte materiale scrise pot fi produse ieftin şi în mari cantităţi se datorează în mare măsură existenţei hârtiei. Este adevărat că hârtia şi-ar fi pierdut din importanţă în absenţa maşinilor de tipărit.

Totuşi, la fel de adevărat este şi faptul că tipografiile n-ar mai fi fost ceea ce sunt dacă n-ar fi avut la dispoziţie un material ieftin, existent în cantităţi îndestulătoare pe care să tipărească.
Atunci, care dintre cei doi oameni ar trebui considerat mai important: Ts'ai Lun sau Gutenberg? Cu toate că eu îi consider aproape la fel de apropiaţi, sunt înclinat să-i dau întâietate lui Ts'ai Lun din următoarele motive: (1) Hârtia are numeroase alte aplicaţii pe lângă cea de suport pentru scris.

De fapt, există o multitudine de utilizări posibile ale hârtiei, o mare cantitate din hârtia fabricată astăzi fiind folosită în alte scopuri decât acela de material de tipărit; (2) Ts'ai Lun l-a precedat pe Gutenberg, şi se poate presupune că Gutenberg n-ar mai fi inventat tiparul dacă hârtia n-ar fi existat deja. (3) Dacă nu s-ar fi inventat fie hârtia, fie tiparul modern, probabil că mai multe cărţi s-ar fi tipărit prin combinaţia dintre tiparul cu blocuri de lemn (cunoscut cu mult înainte de Gutenberg) şi hârtie, decât prin combinarea tiparului mecanic cu pergamentul.

Ar trebui oare să-i includem şi pe Gutenberg şi pe Ts'ai Lun printre cei mai influenţi oameni care au trăit vreodată? Pentru a înţelege pe deplin importanţa inventării hârtiei şi a tiparului, considerăm necesare câteva aprecieri cu privire la dezvoltarea culturală paralelă a Chinei şi a Occidentului. Înainte de secolul al II-lea d.Hr., civilizaţia chineză era mult mai puţin avansată decât civilizaţia occidentală.

În următorul mileniu, realizările Chinei le-au depăşit pe cele ale Occidentului şi vreme de şapte-opt secole civilizaţia chineză a fost cea mai avansată de pe globul terestru. Totuşi, după secolul al XV-lea, Europa Occidentală a depăşit China. S-au avansat diverse argumente culturale menite să justifice această situaţie, dar majoritatea teoriilor formulate par să ignore ceea ce eu consider a fi cea mai simplă explicaţie.

Este adevărat, desigur, că agricultura şi scrisul s-au dezvoltat mai devreme în Orientul Mijlociu decât în China. Totuşi, numai acest lucru nu explică de ce civilizaţia chineză a rămas atât de mult timp în urma celei occidentale. Factorul crucial, cred eu, a fost inexistenţa unui material de scris convenabil în China, înainte de Ts'ai Lun. În Occident, exista papirusul, şi, în ciuda dezavantajelor lui, sulurile de papirus erau infinit superioare cărţilor făcute din lemn sau bambus.

Lipsa unui material de scris adecvat a reprezentat un obstacol copleşitor în calea progresului cultural al Chinei. Un învăţat chinez avea nevoie de o căruţă pentru a transporta ceea ce am considera o cantitate destul de mică de cărţi. Ne putem imagina cât de dificil era să administrezi o ţară în asemenea condiţii!

Inventarea hârtiei a schimbat radical situaţia. Având acum la dispoziţie materialul de scris potrivit, civilizaţia chineză a avansat rapid şi, în decurs de câteva secole, a reuşit să ajungă din urmă Occidentul. (Desigur, dezbinarea politică a Occidentului a jucat şi ea un rol, deloc neglijabil, dar e departe de a constitui singura explicaţie. În secolul al IV-lea China era şi mai dezbinată decât Occidentul, ceea ce nu i-a încetinit progresul pe plan cultural.)

În următoarele secole, progresul Occidentului a fost relativ lent, în vreme ce chinezii au realizat invenţii foarte importante precum busola, praful de puşcă şi tiparul cu blocuri. Ca urmare a faptului că hârtia era mai ieftină decât pergamentul şi se găsea în cantităţi suficiente, situaţia s-a răsturnat.

După ce au început să folosească hârtia, naţiunile occidentale au făcut paşi mari înainte, reuşind chiar să micşoreze decalajul cultural faţă de China. Scrierile lui Marco Polo atestă totuşi faptul că şi în secolul al XlII-lea China era cu mult mai prosperă decât Europa.

Cum se face atunci că, în final, China a rămas în urma Vestului? Au fost avansate tot soiul de explicaţii culturale, dar cred că mai plauzibilă ar fi o explicaţie simplă, de natură tehnologică. În Europa secolului al XV-lea, un geniu numit Johann Gutenberg a inventat o tehnică pentru producerea în masă a cărţilor. După aceea, s-a înregistrat o dezvoltare rapidă a culturii europene. Întrucât China nu a avut un Gutenberg, chinezii au rămas la stadiul tiparului cu blocuri, iar progresul lor cultural a fost lent.

Dacă suntem de acord cu analiza de mai sus, în mod firesc ajungem la concluzia că Ts'ai Lun şi Johann Gutenberg reprezintă cele două personaje centrale ale istoriei umane. Mai mult decât atât, Ts'ai Lun se situează înaintea altor inventatori din simplul motiv că majoritatea invenţiilor sunt produse ale epocii lor şi ar fi apărut chiar dacă persoana care le-a realizat n-ar fi existat. Ceea ce nu este cazul hârtiei.

Europenii au început să o fabrice abia după o mie de ani de la dispariţia lui Ts'ai Lun, şi atunci numai pentru că au aflat metoda de fabricare de la arabi. În mod similar, chiar după ce au văzut hârtia produsă de chinezi, celelalte popoare asiatice nu au reuşit niciodată să descopere singure secretul fabricaţiei.

Aceasta înseamnă că inventarea unei metode de fabricare a adevăratei hârtii era suficient de dificilă pentru a nu apărea de la sine în orice societate cu dezvoltare medie, necesitând mai degrabă contribuţia explicită a unei persoane deosebit de talentate. Ts'ai Lun a fost o asemenea persoană, iar metoda de fabricare a hârtiei folosită de el a rămas în esenţă aceeaşi de-a lungul secolelor (făcând abstracţie de mecanizare, care a fost introdusă pe la 1800 d.Hr.).

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment