Voltaire (1694-1778). Ganditor francez.

Cea mai stralucitoare dintre figurile epocii Luminilor
A cautat toata viata sa fie in preajma celor puternici. Insa temperamentul rebel si ura fata de intoleranta l-au facut exponentul unei opozitii din ce in ce mai radicale.

Ca toti tinerii intelectuali proveniti din clasa de mijloc si formati la aceleasi scoli ca aristocratia, Francois Marie Arouet aspira sa intre in randurile nobilimii.

Curtezanul rebel
Abia iesit din Colegiul Ludovic cel Mare, condus de iezuiti eminenti, tanarul se arata in saloanele la moda in care straluceste prin finetea spiritului si impertinenta. Bucuros sa fie monden, Arouet „Tanarul" spera inca sa fie integrat la curte, dar nu-si poate retine vivacitatea critica a mintii, inclusiv in tragediile sale, edificatoare si satirice, care sant primite cu surasuri scrasnite la curte. Deja se banuieste, din cauza celor unsprezece luni petrecute la Bastilia, ca urmare a unor versuri prea ireverentioase la adresa regentului, ca insolentul este un rebel.

Un alt incident il trimite la Bastilia, apoi il sileste sa se exileze in Anglia. Voltaire (numele cu care isi semna operele) este deja un lider pentru opozitie. Piesele sale sant asteptate, pamfletele ii sant analizate, sant citite in public Scrisorile filozofice. Revine din Anglia plin de idei noi despre inceputurile liberalismului. Este intru totul cucerit de filozofia politica a englezilor: dar in Franta nimeni de la curte nu vrea sa auda vorbindu-se de o monarhie comerciala controlata de un parlament format din oameni de rand.

In 1734, ambitiile lui Voltaire sant spulberate din nou de amenintari de arestare: in ciuda interdictiei de publicare a Scrisorilor filozofice, a fost de acord ca volumul sa fie difuzat in Franta. Cariera de curtezan fiind distrusa, Voltaire se radicalizeaza si adopta deliberat o atitudine de opozitie hotarata fata de monarhia franceza si de sprijinul sau principal, clerul catolic. Vazand in cifrele vanzarii operelor aprobare a analizelor sale de catre poporul francez, Voltaire va deveni un simbol al conflictului opunand inteligenta puterii regale. Aceasta imagine, construita probabil in urma deceptiei ambitiei ranite, se va extinde totusi in toata Europa si va dainui vreme de secole.

Voltaire combatant
Exilul sau ia o forma placuta: gazduit de una dintre femeile cele mai cultivate ale epocii care ii este si amanta, Voltaire petrece zile foarte fericite linga doamna Chatelet, la frontiera Lorenei unde agentii regelui Frantei nu pot face nimic impotriva lui. Din aceasta vizuina aurita, provoaca rasul intregii Frante si in curand al Europei cu povestile sale satirice, care iau din ce in ce mai mult forma unei denuntari filozofice a curentelor de gandire importante ale vremii. Voltaire ia in zeflemea curtile regale si papii, puterea regilor si cea a Bisericii, polemizeaza cu toti inamicii sai, isi sustine prietenii autori ai Enciclopediei condamnate de autoritatea bicefala a lui Ludovic XV si a iezuitilor.

Voltaire stie sa concilieze multimile, aducandu-i pe cei ce radeau de partea sa: se citesc extrase din Zadig si din Micromegas in cafenelele la moda si in hanurile din tara. Un intreg popor rade de aceasta lupta caraghioasa: pe de o parte, un intelectual cu mintea otelita, genial cand e ironic dar si cand e furios; pe de alta parte, o administratie neghioaba care nu stie ce sa faca pentru a nu fi ridicola.

Moartea protectoarei sale si greutatile sentimentale il determina pe Voltaire sa caute departe de Franta un sprijin eficace: Frederic II al Prusiei este unul dintre admiratorii sai. De ani de zile cei doi corespondeaza. Schimbul pare fructuos: ganditorul francez crede o vreme ca realizeaza visul platonician al „filozofilor regi" si construieste o intreaga teorie a monarhiei luminate de luminile ratiunii si moralei, care va fi numita apoi „despotism luminat".

Poporul francez urmareste de la distanta pataniile lui Voltaire: curtean, in suflet, este atit de rebel in gandire incat, foarte repede, relatia cu Frederic II se strica. Fuge in Elvetia; dar calvinistii interzic prezentarea pieselor sale de teatru, calificate ca fiind imorale.

Imbatranind, Voltaire devine un critic din ce in ce mai aspru. Trece de la simpla aluzie satirica de la inceputurile carierei la polemica fatisa. La mai mult de saizeci de ani, devenit eroul tuturor nemultumitilor, inunda Franta si Europa cu diatribele sale ucigase. Pentru toti a devenit simbolul liderului intelectual combatant, care, dispretuind pericolul, a renuntat la sperantele legate de cariera. Obtine notorietatea universala datorita opozitiei radicale fata de intoleranta religioasa si puterea absoluta.

Din spirit de bravada, revine la sfarsitul vietii in capitala. Nedorit la Versailles, e aclamat in suburbii. I se face o primire triumfala, si marile spirite ale timpului se inghesuie la capataiul sau. Moare trei luni mai tarziu. Dupa unsprezece ani, are loc cucerirea Bastiliei.

Pamflete
Voltaire a scris atatea scrisori si a redactat atatea pamflete pentru prietenii sai din provincie, care le citeau in locuri publice, incat numarul lor nu poate fi inca stabilit. Publicarea corespondentei sale inca nu s-a terminat. Aceasta ne da o idee despre extraordinara activitate a acestui ganditor militant care putea sa dicteze pana la douazeci de scrisori pe zi, lucrand in acelasi timp la redactarea operelor ce vor fi publicate.

Anagrama
„AROVET LE JEUNE", dupa ortografia epocii care asimileaza litera „U", literei „V" si litera „J", literei „I", poate sa dea, in urma unei amestecari abile, „Voltaire". Astfel Frangois Marie Arouet zis „cel Tanar" si-a gasit numele de autor.

Insolenta
In timp ce cavalerul Rohan ironiza noul patronim al lui Voltaire, acesta i-a raspuns: „Domnule, eu imi incep numele; dumneata ti-l sfarsesti i' Aceasta l-a costat a doua intemnitare.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment