Economistul englez R. Stone (1913-1991) s-a născut pe 30 august 1913 la Londra, în familia lui Elsie şi Gilbert Stone. Fiind unicul copil în familie, părinţii s-au străduit să-i dea lui Richard o instruire clasică, ca să poată îmbrăţişa cariera de jurist (tatăl său era avocat). Dar micul Richard nu a manifestat interes faţă de drept. El era pasionat şi preocupat de construirea modelelor fizice de trenuri şi nave maritime. Richard a abandonat Colegiul de Drept din Cambridge şi s-a înscris la Facultatea de Economie a prestigioasei Universităţi din Cambridge.

Richard Stone a explicat interesul său faţă de economie în modul următor: "Interesul meu a fost condiţionat de lipsa de cunoştinţe şi credo- ul optimist al fragedului adolescent din perioada Marii Depresii, că, dacă economiştii ar înţelege fenomenele mai clar, apoi lumea ar deveni mai bună". Richard Stone a avut norocul să asculte cursurile de statistică ale lui Kolin Klark şi cele ale marelui economist-revoluţionar John M. Keynes.

Mai mult decât atât, Stone a devenit membru al Clubului de Economie Politică, ale cărui şedinţe, de obicei, aveau loc chiar acasă la marele Keynes. Incandescenta intelectuală de la Cambridge, încununată de aura genialităţii lui Keynes, a determinat alegerea profesiei lui Stone: el a hotărât definitiv să-şi consacre viaţa ştiinţei economice.

În anul 1935, după absolvirea Universităţii, lui Stone i s-a propus să ţină prelegeri la un colegiu din partea locului, dar el s-a considerat prea puţin pregătit pentru activitatea de lector universitar şi s-a angajat să editeze o revistă economică informativă "Lloid" (la Londra).

Stone s-a căsătorit în anul 1936, cu o studentă de la economie - Winifred Mary Ganchins. Împreună au început să editeze, din anul 1937, revista economică "Trends". Iar în anul 1938, soţii Stone au elaborat un raport cu privire la structura economiilor şi consumului în bugetul familial.

Aşa s-a întâmplat că prima căsătorie a lui Stone s-a ruinat. Şi în anul 1941, el s-a căsătorit a doua oară cu Theodora Leontinof, filosof de profesie, care, pe atunci, activa la Institutul Naţional de Cercetări Economice şi Sociale. Dar în anul 1956, soţia adorată a decedat. Abia după patru ani (1960), Stone s-a căsătorit cu Giovanna Craft-Miurray. Cu toate că nu era economistă, ea a devenit colaboratoarea lui Stone. Acordându-i-se titlul de Lord în anul 1978, Stone a devenit un mecenat veritabil al artelor. Marele economist al timpului, Paul Samuelson, avea să spună că Stone e un "amator al singurătăţii" şi este o "personalitate retrasă". Soţii Stone locuiesc la Cambridge.

Stone este membru al Societăţii Economice, iar în anul 1955 a fost ales chiar preşedinte al acestei organizaţii şi preşedinte al Institutului Internaţional de Statistică.

El este membru al Academiei de Ştiinţe şi Arte a S.U.A., al Asociaţiei Economice Americane. Deţine titlurile onorifice de "Doctor honoris causa" al Universităţilor din Oslo (Norvegia), Bruxelles (Belgia), Geneva (Elveţia), Paris (Franţa), Bristol (Marea Britanie) ş.a.

După ce s-a pensionat în anul 1980 de la Universitatea Cambridge, el activează la Colegiul Regal din Cambridge, instruind cu bunăvoinţă de tată şi bunel noi generaţii de economişti.

Ideile lui Stone se încadrează în albia teoriei macroeconomice, elaborate de maestrul J.M. Keynes. Activitatea ştiinţifică a lui Stone a început în anul 1939, când a apărut pericolul invaziei hitleriste asupra Marii Britanii, fiind angajat în cadrul Ministerului Economiei Militare. Acolo i s-a încredinţat să răspundă de statistica traficului de mărfuri pe cale maritimă, precum şi de transportarea petrolului. În anul următor, la propunerea lui Keynes, Stone este invitat să activeze la secretariatul cabinetului militar.

În acest departament, el a activat împreună cu James Meade, laureat al Premiului Nobel în economie, sub conducerea lui J.M. Keynes. Stone a participat la elaborarea informaţiei referitoare la situaţia economico-financiară a Marii Britanii. Anume în acest domeniu aportul lui Stone a devenit esenţial. Guvernul britanic avea nevoie de informaţie corectă privind volumul de fonduri şi resurse disponibile pentru apărarea ţării. Stone şi Meade au pregătit datele respective, pe care le-au publicat într-o anexă la bugetul de stat şi raportul ministrului de finanţe în anul 1941.

Tabelele, elaborate de Stone-Meade, conţineau aprecierile în cifre ale volumului venitului naţional şi ale cheltuielilor pe anii 1938-1940. Ulterior, Stone avea să spună că aceste calcule au fost un pas spre crearea conturilor venitului naţional. În anii de război, Stone a elaborat calcule noi şi complexe referitoare la venitul naţional, izvoarele şi sursele lui, precum şi la repartiţia acestuia. Efectuând calcule cu privire la creşterea şi repartiţia venitului naţional, Stone, fără ca să preconizeze, a creat un sistem nou de conturi statistice şi de evidenţă contabilă a venitului naţional, grupate sub noţiunea generală "sistemul conturilor naţionale".

După cum se ştie, primele "sisteme de conturi naţionale" au fost create de către economiştii englezi W. Petty şi Gregory King, precum şi de economiştii francezi Pierre de Boisguillbert şi mareşalul Voban în secolul al XVII-lea. Apoi "sistemul de conturi naţionale" a căpătat o dezvoltare nouă după primul război mondial şi a fost perfecţionat de economistul american Simone Kuznets şi economistul englez Kolin Klark. Noul "sistem de conturi naţionale", creat de Stone, se deosebeşte de cele amintite prin faptul că el a fost introdus în cadrul contabilităţii duble (italiene), ceea ce a permis de a duce evidenţa tuturor veniturilor şi cheltuielilor în toate sectoarele economiei: gospodăria industrială, businessul privat şi economia statală.

Metoda dc calcul a lui Stone a asigurat consecutivitatea de evidenţă contabilă statistică şi claritatea echitabilă dintre venituri şi cheltuieli. Conform acestui procedeu, tot ce a fost produs trebuie să fie consumat, iar ceea ce s-a consumat trebuie din nou produs.

Sistemul de calculare a venitului naţional pe baza contabilităţii duble, efectuate de către Stone, a devenit baza empirică a teoriei macroeconomice, create de Keynes. Conturile lui Stone referitoare la producţie, consum şi acumulare oglindesc noile concepţii ale ofertei globale, consumului şi cererii de investiţii. Aşadar, "sistemul conturilor naţionale" al lui Stone a impulsionat crearea modelelor econometrice şi a pus fundamentul pentru acumularea datelor statistice cu privire la dezvoltarea economică.

Întrucât lucrările lui Stone în acest domeniu au fost mai clare decât acelea care se efectuau în S.U.A. şi Canada, el a fost invitat (în anul 1944) în S.U.A. să perfecţioneze activitatea de analiză economică în domeniul noului "sistem de conturi naţionale".

Marele merit al lui Stone constă în faptul că el a unit "sistemul de conturi naţionale" cu metoda lui Leontiev "input-output" - "intrare-ieşire" sau "cheltuieli-venituri" într-un singur sistem - cel al balanţelor financiare. În anul 1947, Organizaţia Naţiunilor Unite a publicat raportul lui Stone cu titlul "Calcularea venitului naţional şi crearea conturilor naţionale".

Mai apoi, în următorii 20 de ani, Stone a perfecţionat sistemul creat de el, reuşind să elaboreze un "sistem de conturi naţionale" standardizate, valabile pentru toate ţările. Sistemul integral, creat de Stone, a fost expus în lucrarea "Sistemul conturilor naţionale" (1968). Sistemul lui Stone a fost acceptat de toate ţările lumii. În anul 1975, O.N.U. a publicat o nouă lucrare a lui Stone - "Contribuţii la sistemul statisticii sociale şi demografice", în care a oglindit corelaţia dintre demografie şi dezvoltarea economică şi socială.

Creând un nou "sistem de conturi naţionale", Stone a contribuit esenţial, pe parcurs, la studierea comportamentului consumatorului. El a dovedit că structura cheltuielilor de consum şi a economiilor nu este altceva decât funcţia nivelului veniturilor şi preţurilor relative a tuturor bunurilor economice. La această temă, el a publicat lucrarea "Analiza cererii pieţei" (1943). Apoi consumul l-a conjugat cu bugetul. Toate aceste analize economice mixte le-a expus în lucrarea de anvergură, publicată în anii 1954 şi 1966, în două volume cu titlul "Volumul cheltuielilor de consum şi comportamentul consumatorului în Marea Britanie".

Stone a creat modelul econometric de dezvoltare a economiei Marii Britanii, model publicat în cartea "Proiectul de la Cambridge al creşterii economice", care, mai târziu, a evoluat într-o monografie în mai multe volume: "Programul creşterii" (economice).

Opera lui R. Stone a fost apreciată la justa sa valoare de către Fondul Nobel, prin decernarea Premiului Nobel pe anul 1984, în domeniul economiei, pentru aportul fundamental la conceptualizarea sistemului conturilor naţionale şi la îmbunătăţirea considerabilă a bazelor empirice a ştiinţei economice.

În alocuţiunea sa rostită în timpul ceremoniei înmânării Premiului Nobel, membrul-titular al Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei Erik Lunberg avea să spună că "sistemul de conturi naţionale, elaborat de Stone, este un instrument pentru analiza structurii economice şi a ciclurilor economice". Totodată, a mai menţionat Lundberg, lucrările lui Stone "au creat o bază sistematică documentară, pe care se sprijină pronosticurile economice în forma lor clară - bugetele naţionale".

Lucrările lui Stone au intrat în toate manualele de macroeconomie şi sunt studiate în toate universităţile lumii.