Economistul american Robert Lucas s-a născut în anul 1937, în oraşul Iachima, statul Washington. După terminarea învăţământului mediu, el şi-a făcut studiile superioare la Facultatea de Economie a Universităţii din Chicago.

Lucas s-a afirmat ca profesor de economie şi ca cercetător (colaborator) ştiinţific în domeniul economiei politice, economiei generale şi matematicii statistice. Lucas a participat activ la elaborarea teoriei aşteptărilor raţionale.

Fondul de idei ale operei economice este structurat în jurul unei probleme fine şi importante - problema (ipoteza) aşteptării raţionale, care astăzi, parţial, este soluţionată prin intermediul planului de afacere (business-plan). Teoria aşteptării raţionale presupune un fapt cert: subiecţii economici activează în interiorul circuitului (procesului) economic în mod raţional. Pe parcursul acestui circuit, ei acumulează şi analizează informaţia, care le permite să formuleze anumite aşteptări în calea spre obţinerea unei sume de utilităţi ca remunerare a eforturilor lor.

Aceste eforturi se derulează în cadrul intereselor individuale. De exemplu, deţinătorii hârtiilor de valoare nutresc (aşteaptă) anumite mutaţii favorabile pentru ei la Bursa de Valori, adică la nivel microeconomic. Insă protagoniştii teoriei aşteptării raţionale consideră că şi întreprinzătorii şi muncitorii, precum şi o bună parte din consumatori înţeleg destul de bine legităţile funcţionării economiei la scară naţională, adică la nivel macroeconomic, de aceea se străduiesc să utilizeze informaţia disponibilă şi să adopte cele mai bune decizii, care le-ar permite obţinerea unor rezultate rezonabile. Acest grup de populaţie e conştient de faptul că politica economică statală are o mare importanţă în asigurarea funcţionării normale a economiei.

În culegerea de articole ştiinţifice “Aşteptările raţionale şi practica econometrică“, R. Lucas a menţionat că măsurile statale, preconizate de economistul englez J. Keynes, sunt orientate spre atingerea unui scop ireal - un nivel scăzut de şomaj, determinat incorect şi tratat de acesta ca “nivelul ocupării depline a forţei de muncă“.

Practica a arătat că implicarea statului duce la creşterea inflaţiei, dar nu la scăderea nivelului şomajului. Lucas afirmă că americanii cunosc bine faptul că atunci când Guvernul american intenţionează să facă “fapte bune” pentru populaţie, acestea, de obicei, se termină cu un eşec total pentru întreaga societate. Poate nu zadarnic, la nivelul opiniei publice şi al teoriei aşteptărilor raţionale, se ţine cont de maxima populară: “Nici un guvern nu este în stare să câştige jocul cu plătitorii de impozit”.

Un mare merit al lui Lucas este faptul că el şi-a adus obolul la dezvoltarea macroeconomiei prin sistematizarea şi clasificarea tuturor instrumentelor, metodelor, modelelor economico-matematice, pur statistice, pur econometrice, analitico-teoretice şi le-a sistematizat într-o ordine strictă, uşor utilizabilă la analiza dinamicii economice în ansamblu.

Opera economică a lui Robert Lucas a fost apreciată la justa sa valoare de către Fondul Nobel şi Comitetul Nobel, decernându-i-se prestigiosul Premiu Nobel în domeniul economiei, în anul 1995, pentru dezvoltarea şi utilizarea ipotezei aşteptării raţionale.

În alocuţiunea secretarului Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei, rostită în timpul ceremoniei prezentării laureatului şi înmânării Premiului Nobel, Charles Olof Jacobsen a menţionat că lucrările lui Lucas au exercitat o influenţă enormă asupra cercetărilor macroeconomice, care, la rândul lor, au dus la o “creştere rapidă şi la dezvoltarea revoluţionară a ştiinţei”.

Ipoteza aşteptării raţionale, a mai spus Jacobsen, “permite în permanenţă de a scurta orizontul şi de a compara aşteptările cu informaţia în dinamică, de a determina cele mai efective metode statistice, pentru a aprecia relaţiile economice, în interiorul cărora aşteptările raţionale sunt un comportament- cheie”.

Operele economice ale lui Lucas au devenit un bun al întregii lumi, ca şi operele celorlalţi economişti - laureaţi ai Premiului Nobel pentru economie.