Vasilii Leontiev (1906-1999) este adoratul zeilor. S-a născut pe 5 august 1906 la Sankt-Petersburg, capitala apuseană a Rusiei, în familia profesorului de economie Vasilii Leontiev şi a Eugeniei Leontiev (Beccher). Anii de copilărie ai lui Leontiev au coincis cu mari cutremure sociale şi politice în istoria lumii şi a Rusiei. El a fost martor ocular al Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie 1917 şi a avut ocazia să-l asculte pe Lenin la un miting din faţa Palatului de Iarnă din Petrograd.

În anul 1921, s-a înscris la învăţătură la Universitatea din Leningrad, unde a studiat filosofia, sociologia şi economia, clădite bine pe un fundament matematic. După absolvirea universităţii, în anul 1924, a ţinut un curs privind teoria economică studenţilor din anii întâi şi doi ai aceleiaşi universităţi.

În anul 1925, Guvernul Sovietic l-a trimis la învăţătură la Universitatea din Berlin, fiind considerat unul din cei mai capabili absolvenţi şi profesor de economie cu mare perspectivă. Însă, din motive necunoscute nouă, nu s-a mai întors în ţară.

Capacităţile de excepţie ale tânărului Leontiev au atras atenţia profesorilor germani. Ei n-au ezitat să-l încadreze în cercetări ştiinţifice superioare pe studentul Leontiev (din anul 1927 până-n 1929) la Universitatea din Chill. La vârsta fragedă de numai 22 de ani, lui Leontiev i se acordă titlul de doctor în economie. În anul 1930, Guvernul Chinei l-a invitat să activeze în calitate de consilier economic la Ministerul Căilor Ferate. În anul 1931, este invitat să activeze la Biroul Naţional de Analiză Economică.

În anul 1932, Leontiev s-a căsătorit cu poetesa Estel Helen Marx. Unica lor fiică, Svetlana Alpers, a devenit profesoară în domeniul artelor frumoase la Universitatea Bercly din California. Sosind în S.U.A., Leontiev s-a angajat la Universitatea Harward, în calitate de conferenţiar la economie. În anul 1946, a devenit profesor titular, iar în anul 1948 i s-a încredinţat să organizeze Centrul de Analiză Economică al Universităţii Harward pentru realizarea proiectului "intrare-ieşire" (balanţa interramurală), proiect propus tot de Leontiev. Aici el a activat până la închiderea Centrului în anul 1973. Tot la Harward a exercitat funcţia de şef al Catedrei de Economie Politică din anul 1953 până-n 1975.

După 1975, a fost invitat în funcţia de director al Institutului de Investigaţii Economice din New York.
Aici e locul să menţionăm că Leontiev a venit în S.U.A. cu un bagaj enorm de cunoştinţe. Încă în anul 1925, el a publicat o recenzie în limba germană, care conţinea analiza economică a primei balanţe a economiei naţionale a U.R.S.S.

Apoi a studiat în Germania şi în China cele mai importante probleme-cheie: legea cererii şi ofertei şi elasticitatea empirică a acestora; diviziunea muncii: concentrarea şi diferenţierea (specializarea) industrială; a creat metoda de analiză economică, bazată pe ecuaţii matematice cu curbe indiferente pentru studierea şi pronosticarea conjuncturii comerţului internaţional. Această metodă e utilizată astăzi de toţi economiştii lumii.

Pe lângă Premiul Nobel (1973), Leontiev a fost onorat cu gradul de ofiţer al Legiunii de Onoare a Franţei. El este membru al Academiei de Ştiinţe şi Arte al S.U.A., al Academiei de Ştiinţe a Marii Britanii, al Societăţii Regale Statistice de la Londra. În anul 1954, a exercitat postul de preşedinte al Asociaţiei Econometrice Mondiale, iar în anul 1970 a condus Asociaţia Econometrică a S.U.A. Mai multe universităţi din lume au preferat să-1 aleagă "Doctor honoris causa". Printre ele sunt: Sorbona (Paris), Bruxelles (Belgia), Tuluza (Franţa), Lancaster şi York (Marca Britanie), Budapesta (Ungaria). A fost ales şi membru-titular al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S.

A efectuat analiza economiei şi a oferit recomandări practice de creştere economică la rugămintea Guvernelor Italiei, Norvegiei şi Japonia l-a decorat cu cel mai înalt ordin al ei - "Ordinul Soare-Răsare". Actualmente, la rugămintea Guvernelor Spaniei şi Marocului, Leontiev face calculele economice pentru argumentarea construcţiei tunelului pe lângă Gibraltar ori a Podului aerian deasupra acestei strâmtori.

Faima despre calculele impresionante a ajuns până la Casa Albă. Leontiev a fost invitat personal de către marele om de stat - Preşedintele S.U.A. F.D. Roosevelt să activeze în calitate de consilier economic pe lîngă Casa Albă.

În vara anului 1942, Roosevelt solicita oameni iluştri şi devotaţi, pentru a organiza mai eficient activitatea economică a S.U.A., în condiţiile celui de-al doilea război mondial. Leontiev i-a mulţumit cordial lui Roosevelt şi i-a propus varianta sa: să conducă Biroul Central de Statistică al S.U.A. în condiţii extremale. Biroul condus de Leontiev, împreună cu Comitetul de Resurse, condus de un alt economist celebru - J.K. Galbraith, a adus servicii valoroase în victoria asupra fascismului, conlucrând cu alţi doi mari economişti ai lumii. E vorba de academicianul N.A. Voznesenski, preşedintele Comitetului de planificare al U.R.S.S., membru al Comitetului de Apărare al U.R.S.S., şi J.M. Keynes, economist englez, consilierul marelui Churchill în timpul celui de-al doilea război mondial. Trei economişti titani au mers alături de popoarele lor şi au contribuit la Marea Victorie asupra fascismului şi reacţiunii.

Aportul ştiinţifico-practic al lui Leontiev în domeniul teoriei economice şi activităţii economice este egalat de toţi economiştii lumii cu revoluţia lui Keynes în economia secolului al XX-lea. Absolut toate publicaţiile lui Leontiev la tema "intrare-ieşire" - "input-output" posedă un caracter concret, clar şi cuprinzător. Deşi a venit în economie din matematică, el îi critică pe acei colegi, care fac abuz de metoda matematică pentru a descifra problemele economice naţionale şi mondiale. El pledează atât pentru matematică, cât şi pentru discernământ gospodăresc. In opinia lui, economia este şi o ştiinţă
aplicativă, de aceea teoriile economice trebuie să aducă foloase oamenilor, de cum numai sunt transpuse pe partitura economiei empirice. Aceasta îl evidenţiază pe Leontiev din cohorta economiştilor- matematicieni ai secolului.

Leontiev e un mare savant teoretician-realist. El a pledat pentru aplicarea teoriei economice în activitatea economică, de aceea şi-a pus scopul să estimeze datele statistice economice ale economiei integrate în sistem. El mărturiseşte că ideea sa privind crearea matricei interramurale a fost inspirată de modelele matematice ale trei economişti de performanţă: economistul francez F. Quesnay (sec. al XVlII-lea) cu tabelul economic referitor la circuitul economiei naţionale: schemele de reproducţie simplă şi lărgită ale lui Marx (sec. al XIX-lea) şi ecuaţiile echilibrului economic general, elaborate de economistul franco-elveţian Leon Walrass.

Începând cu anii 1933-1934, Leontiev a efectuat o muncă de salahor, găsind circa 2000 de coeficienţi matematici, pe care i-a utilizat la crearea matricei "intrare-ieşire", pentru 44 de ramuri economice, grupate în 10 blocuri pentru facilitarea calculelor. În baza lor, Leontiev a creat "balanţele interramurale ale economiei S.U.A. în anii 1919-1929", pe care le-a publicat, în 1936, în lucrarea "Analiza cantitativă a raporturilor "ieşire-intrare". În anul 1937, el editează o altă lucrare la aceeaşi temă, cu titlul "Corelaţiile interne ale preţului, volumului producţiei, economiilor şi investiţiilor". Pentru calculele sale, a utilizat pentru prima oară computerul lui Vilbur.

Leontiev a publicat rezultatele investigaţiilor sale în anul 1941, în monografiile de mare valoare "Structura economiei S.U.A. în anii 1919- 1929" şi "Analiza structurii economiei S.U.A.".
Modelul economico-matematic original "intrare-ieşire" i-a adus lui Leontiev faima de economist-novator. Dar în anii '30, economia mondială era zguduită de Marea Depresie şi toate statele au fost interesate să se "înarmeze" cu teoria lui Keynes, care dădea reţete concrete referitoare la lichidarea şomajului şi asigurarea păcii sociale.

Dar a venit şi rândul teoriei lui Leontiev. În anul 1939, Guvernul S.U.A. l-a invitat la Biroul Naţional de Statistică să pronosticheze situaţia şomajului şi dezvoltării economiei S.U.A. în ajunul celui de-al doilea război mondial. Iar în anul 1947, i s-a încredinţat să creeze un model de plasare a forţei de muncă şi aspectele dezvoltării economice a S.U.A. după cel de-al doilea război mondial. Şi această însărcinare guvernamentală a fost realizată de către Leontiev în mod formidabil. Rezultatele ştiinţifice au fost uimitoare. El a creat o ştiinţă nouă - "economia dezarmării". Metodele economico-statistice, create de Leontiev la această tema, sunt utilizate şi azi de O.N.U. şi de statistica tuturor ţărilor lumii.

Modelul economico-matematic al lui Leontiev se deosebeşte de cel al lui Walrass prin faptul că Leontiev a reuşit nu numai să pună în centrul modelului relaţiile economice interdependente ale întregului circuit economic, exprimat prin ecuaţii sofisticate, dar a plasat rezultatele teoretice pe axa activităţii economice reale. Matricea lui Leontiev este folosită la analiza activităţii economice în baza datelor statistice, iar rezultatul analizei este utilizat la elaborarea politicii economice la nivel macroeconomic. Aşadar, pentru prima oară, Leontiev a unit într-un singur bloc toate echilibrele parţiale şi a creat modelul real al economiei aplicate, înglobat în cele mai dificile probleme - corelaţia dintre echilibrul economic general şi creşterea economică în dinamică.

Marele merit al lui Leontiev constă în faptul că el a creat "tabelul de şah", tabel mixt şi general al balanţei economice reale, bazată pe date reale ale activităţii economice, şi a creat balanţa economică generală a economiei S.U.A. Până la Leontiev, savanţii operau numai cu analiza echilibrului economic parţial. Leontiev a creat metodologia estimării balanţei interramurale a întregii economii la macronivel. Acum, metoda lui Leontiev e utilizată în activitatea economică a tuturor ţărilor lumii, tot aşa cum e utilizată statistica economică clasică.

Economiştii lumii, prin "tabelul de şah" - "intrare-ieşire", creat de Leontiev, au obţinut un instrument universal de analiză economică. "Tabelul de şah" sau "balanţa tabelului de şah" divizează economia reală în mai multe sectoare - la început în 44 de sectoare. Leontiev a desfăşurat sistemul său analitic pe parcursul anilor '50- '60, o dată cu perfecţionarea computerelor şi apariţia acestor aparate cu un volum esenţial de memorie.

Computerele i-au permis lui Leontiev să renunţe la unele simplităţi şi abstracţii. În locul coeficienţilor statici, el a creat coeficienţi elastici, care corespund dinamicii preţurilor şi progresului tehnic. În locul
modelului static - "tabelul de şah" - "intrare-ieşire", el a creat un model nou dinamic, care oglindea mai bine dinamica economiei empirice. Aceasta i-a permis lui Leontiev să introducă în "tabelul de şah" al modelului o categorie nouă foarte esenţială - indicatorul necesităţii în investiţii de capital. Indicile acesta a fost implantat în aşa-numita listă a "cererii finite" sau a "vânzărilor finite".

Căpătând o viaţă nouă dinamică, modelul "tabelul de şah" sau "balanţa şah" a început să fie aplicată pe larg şi în economia regională. "Balanţele interramurale" - "intrare-ieşire", în baza matricei "tabelul de şah", au început să se elaboreze şi pentru economiile urbane ale oraşelor mari ale S.U.A. Treptat, "balanţele interramurale" ale lui Leontiev au pătruns în toate nivelurile economice ale S.U.A. şi, prin intermediul Organizaţiei Naţiunilor Unite, au fost difuzate în toate ţările lumii.

Ministerul Comerţului al S.U.A. a creat chiar o nouă subdiviziune - direcţia economiei interramurale, care, cu regularitate, la fiecare 5 ani, publică balanţe interramurale ale S.U.A. pe baza cifrelor statistice ale activităţii economice.

În afară de S.U.A., unele dintre primele ţări care au început a utiliza şi edita, la fiecare 5 ani, balanţe interramurale, au fost U.R.S.S. şi Japonia. Apoi Organizaţia Naţiunilor Unite, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional au trecut la utilizarea metodologiei lui Leontiev după modelul balanţei interramurale, în formă de "tabel de şah", "intrare- ieşire". Toată lumea a convenit că metoda analitică "intrare-ieşire" a lui Leontiev e foarte utilă nu numai pentru analiza economică, dar şi pentru elaborarea bugetelor şi planurilor dezvoltării naţionale la nivel macroeconomic.

Analiza economică, după metoda "intrare-ieşire", este foarte utilă şi pentru investigaţiile ştiinţifice fundamentale.

Leontiev le-a utilizat în toate domeniile de analiză economică. Începând, ca şi economistul francez Leon Walrass (sec. al XIX-lea). cu coeficienţii tehnici stabili, Leontiev, după cum deja s-a menţionat, a creat noi coeficienţi tehnici mai elastici, care corespundeau elasticităţii preţurilor şi dezvoltării progresului tehnic. În baza lor, Leontiev a descoperit un fapt uluitor şi anume: exportul produselor finite ale S.U.A. (anii '50) conţin în sine mai multe cheltuieli de muncă decât de capital, în comparaţie cu produsele importate. Astfel, Leontiev a răsturnat o dogmă rigidă, care domina în teoria comerţului internaţional. Faptul descoperit de Leontiev a fost botezat de către economişti drept "paradoxul lui Leontiev". Metodologia lui Leontiev a devenit un principiu fundamental de analiză economică, contribuind la o înţelegere mai profundă a structurii comerţului internaţional şi avantajelor lui.
Savanţii din Fondul Nobel susţin că succesele metodei lui Leontiev "intrare-ieşire" se datorează erudiţiei vaste a savantului în toate domeniile economiei, mai ales în domeniul teoriei comerţului internaţional, teoriei monopolurilor şi econometriei.

Leontiev, în articolul său intitulat "Ipoteza de bază a teoriei şomajului lui Keynes", a menţionat că deosebirea dintre teoria elaborată de acesta şi teoria economică a clasicilor eşalonului nr. 1: Smith, Ricardo, Mill, Marx (în viziunea lui Leontiev Marx este un clasic), precum şi cea a clasicilor eşalonului nr. 2 (Walrass, Menger, Jevons, Bem-Bawerk, Marchall), este pur metodologică. Keynes, sublinia Leontiev, consideră teoria ortodoxală a clasicilor ambelor eşaloane "drept un caz logic particular al propriei lui teorii generale". Leontiev menţionează sincer că Keynes a completat metoda de analiză clasică cu analiza de scurtă durată, lăsând la o parte analiza economică, legată de perspectiva dinamicii economice.

El îi atribuie lui Keynes meritul de a observa aspectul economico- politic al distribuirii (repartiţiei) venitului global al unei ţări în favoarea asigurării păcii sociale, fapt care aproape că nu a fost studiat de Smith şi care l-a dus pe Ricardo la "pesimism economic", deoarece acesta nu a găsit soluţia de distribuire mai justă a venitului global în scopul armonizării intereselor capitaliştilor cu interesele muncitorilor.

În cele din urmă, Leontiev găseşte "pesimism economic" şi la Keynes, care, ca şi un alt "economist pesimit" - Marx, a studiat foarte profund ciclicitatea dinamicii economice şi a şomajului, care părea o problemă inevitabilă pentru Keynes-Marx şi de aceea, după părerea lui Leontiev, ei (Marx şi Keynes) au căzut în pesimism "şi pledau pentru restructurarea fundamentului în loc să repare acoperişul ciuruit..." al economiei de piaţă.

Meritele lui Leontiev în crearea metodei universale de analiză economică "intrare-ieşire" au fost înalt apreciate în anul 1973, de către Fondul Nobel şi Comitetul Nobel, decernându-i-se Premiul Nobel pentru elaborarea metodei "intrare-ieşire" şi implementarea acesteia la soluţionarea celor mai importante probleme economice.

Leontiev a analizat activitatea economică prin prisma metodei "intrare-ieşire", dar în strânsă corelaţie cu factorul ecologic. În conferinţa sa, ţinută cu ocazia decernării Premiului Nobel, Leontiev a elaborat un model nou "intrare-ieşire", ţinând cont de ecologia mondială. Un mare loc în model îl ocupa problema poluării mediului şi consecinţele ei. Leontiev a menţionat următoarele: "În ţările mai puţin dezvoltate, implementarea în activitatea economică a unei strategii de standarde stricte contra poluării mediului ar contribui la creşterea mobilizării forţei de muncă, cu toate că aceasta ar cere şi unele abţineri de la creşterea continuă a sferei de consum".

Problemele ecologiei globale şi-au găsit o oglindire desfăşurată în monografia lui Leontiev, apărută în anul 1977, cu titlul: "Perspectiva economiei mondiale".

Leontiev continuă să aprofundeze analiza economică în domeniul economiei mondiale şi, mai ales, a relaţiilor interramurale, sub tutela O.N.U. şi a Institutului de Analiză Economică din New York.

Metoda "intrare-ieşire", descoperită de Leontiev, e apreciată ca cel mai desăvârşit mecanism de analiză economică ca atare, iar personalitatea lui Leontiev, ca economist, este plasată alături de personalitatea economistului englez reformator D.M. Keynes.

Unii economişti sunt de părerea că succesele economiei aplicative mondiale a secolului al XX-lea se datorează teoriilor lui Keynes şi Leontiev.