Amartya Sen s-a născut pe 3 noiembrie 1933 în oraşul Santiniketan, din provincia renumită Bengalul de Vest, India. A avut marea fericire să studieze la şcoala normală din oraşul natal, fondată de marele filosof şi scriitor Rabindranath Tagore. Sen este descendent dintr-o familie intelectuală (atât bunicul, cât şi tatăl său Asutosh Sen au fost profesori).

Profesor a devenit şi Amarty Sen. Este un norocos. Amita Sen, mama lui, e încă în viaţă şi, la vârsta de 87 de ani, s-a bucurat nespus de mult de succesele fiului său. De la soţia de care a divorţat - Navanita Dev - Sen are o fiică.

După absolvirea şcolii, a urmat Colegiul din Pesidency. La 19 ani a fost în Anglia, unde a făcut Colegiul Trinity din Cambridge. După absolvirea lui, pentru capacităţi originale, a fost solicitat să activeze mai întâi în calitate de conferenţiar (la 23 de ani), apoi ca şef al Catedrei de Economie la Universitatea Jadavpur (India).

În anul 1959, a susţinut teza de doctor în economie la prestigioasa Universitate din Cambridge (Anglia). Apoi a fost invitat să activeze ca profesor de economie la Universitatea din Dehli (India), iar mai târziu -7- la Cambridge şi Harward (S.U.A.).

În anul 1998 este numit director al Colegiului Trinity, pe care l-a absolvit cândva marele economist englez J.M. Keynes (Anglia).

Sen este primul economist din Asia, care s-a învrednicit de Premiul Nobel în economie, mai concret - pentru contribuţia sa esenţială la economia bunăstării. Această problemă îl preocupă din 1960. Marele
merit al său constă în faptul că el a creat o metodă nouă de studiere a problemei bunăstării, metodă sintetică axată pe trei piloni: filosofie economie şi etică.

Prin aceasta, Sen a dezvoltat o teorie majoră, necesară pentru economia reală - joncţiunea eficacităţii economice cu etica economică şi etica generală. Altfel spus, profitul trebuie să fie obţinut pe cale morală - ca rezultat al muncii oneste şi al realizării bunurilor economice reale, bune pentru consumator. Repartiţia venitului trebuie să fie echitabilă, dar nu egalitară, adică în conformitate cu rezultatele concrete palpitabile ale muncii productive, în ambele sfere de activitate şi în cea materială şi în cea intelectual-spirituală.

Sen s-a afirmat prin opere esenţiale. In anul 1966, a debutat cu articolul notoriu “Ţăranii şi dualismul (cu sau fără surplus de muncă)”. Apoi au urmat monografiile cu amprentă originală: “Opţiunea socială şi bunăstarea economica" (1970); “Sărăcia şi foamea: eseu despre drepturi şi privare de drepturi” (1981); “Foamea şi acţiunea publică" (1989), împreună cu Jean Dreze. Opera lui Sen emană principala idee lucidă, binefăcătoare şi stimulatoare şi anume: unica dimensiune a egalităţii poate şi trebuie să fie numai “capabilitatea indivizilor” ca atare. Aceasta coincide cu principiul economico-filosofic: “Fiecare individ este făuritorul propriului destin”.

Aproape toţi economiştii-laureaţi ai Premiului Nobel pentru economie începeau analiza economică, având ca suport conceptul lui A. Smith precum că “economia este ştiinţa averilor”. Sen s-a dovedit a fi mult mai sensibil. El a renunţat la primatul producţiei lui Smith şi la primatul comercializării lui Marschall şi a pornit de acolo de unde s-a oprit Ricardo - de la problema cu aspect social a repartiţiei bunurilor, bazată nu numai pe legităţile pur economice, dar a abordat cu precădere problema repartiţiei de pe poziţiile instituţional-sociale.

Metoda de analiză economică nu este numai clasică sau neoclasică, sau instituţională, sau neoliberală, ea este mixtă, de sinteză şi cuprinde în mod panoramic aproape toate aspectele instituţionale, sociale, politice, concentrate în principiul O.N.U. - bunăstarea pentru dezvoltarea umană, principiu care evidenţiază omul individual din omul colectiv. Acesta este, poate, cel mai mare merit al lui Sen.

În analiza economică, Sen a unit economia pozitivă cu economia normativă, al cărei scop este eficienţa economică într-un mediu ambiant moral. După Amartya Sen, sunt cinci probleme conceptuale:
-  opţiunea socială, repartiţia bunăstării şi sărăcia;
- valorile individuale şi deciziile colective;
- indicatorii bunăstării şi sărăciei;
- bunăstarea celor mai săraci;
- problema subdezvoltării.

Întrucât schiţa ne impune o expunere mai succintă, nu e cazul să expunem în detaliu problemele conceptuale, elaborate de Sen. Totuşi e necesar să menţionăm următoarele gânduri ale lui:
- deciziile colective nu trebuie să contravină aspiraţiilor şi intereselor omului concret individual;
- orice decizie colectivă trebuie să respecte drepturile constituţionale ale fiecărui individ;
- trebuie să existe o informaţie amplă şi deschisă pentru toţi despre bunăstarea omului concret individual;
- egalitatea indivizilor urmează să apară ca rezultat al capacităţii indivizilor ca atare, în sensul maximei antice: “remunerare după cantitatea şi calitatea muncii”;
- aspectul de caritate (moral, etic) al economiei. Aceasta trebuie să aibă grijă de păturile social-vulnerabile şi de invalizi, asigurându-le un strandard de bunăstare, fără a cere ceva în loc. Deci e de datoria societăţii umane să-i protejeze şi să-i ocrotească pe cei săraci în aşa măsură, ca ei să poată să-şi dezvolte dexterităţile şi capacitățile individuale în numele binelui comun (societăţii).

Sen a reuşit să unească modul tehnico-tehnologic cu modul economico-social de producţie, în numele creării bunurilor economice necesare bunăstării, precum şi instituţionalismul şi neoliberalismul cu moralul social în numele bunăstării, ca activitate de existenţă materială şi desăvârşire spirituală a personalităţii umane:

Operele economice ale lui Amartya Sen se impun sub două aspecte distincte. Primul ne aminteşte de operele altor doi laureaţi ai Premiului Nobel - ale economistului englez J. Hicks şi ale economistului american Kenneth Arow, care s-au manifestat elocvent în domeniul mixt al “valorilor individuale” şi al “economiei bunăstării".

Al doilea se referă la eforturile pur originale de analiză economică, care au reuşit să unească într-un tot “valorile individuale” cu “preferinţele colective", în calea spre bunăstare reală. Sen a spus ceva simplu, dar nerostit încă de nimeni: “Bunăstarea este nu numai o gamă de bunuri economice, dar şi o activitate economică şi socială, ce contribuie la “dezvoltarea umană“ a fiecărui individ — fapt ancorat în principiile de bază ale drepturilor omului”.

În anul 1998, Amartya Sen a fost menţionat de către Fondul Nobel şi Comitetul Nobel cu prestigiosul Premiu Nobel, pentru aportul novator în domeniul economiei bunăstării. Astfel, Sen a devenit celebru, iar opera lui şi-a găsit reflectare în manualele de economie, studiate în toate universităţile lumii.

Obiectul analizei economice în operele economiştilor este economia empirică (reală) în ansamblu, corelaţiile cantitative funcţionale ale dinamicii economice, procesul ciclic de derulare a circuitului economic de reproducere, cu toate cefe patru aspecte: producţia, repartiţia, schimbul (circulaţia) şi consumul la nivel macroeconomic, miezoeconomic, microeconomic şi al economiei mondiale.

În centrul atenţiei laureaţilor Premiului Nobel în economie se află şi fluxurile material-naturale (resursele şi materia primă), în joncţiune strânsă cu fluxurile financiar-bancare (monetare) ale economiilor naţionale şi economiei mondiale în ansamblu.

E semnificativ faptul că toţi economiştii-laureaţi, în mod expres sau colateral, şi-au făcut obiect de studiu ciclicitatea dinamicii economice şi absolut toate tipurile de unde economice: scurte, medii, intermediare, lungi şi seculare. Acestea le-a permis multor laureaţi să tragă concluzii concret-normative, pe baza analizei datelor statistice ale economiei pozitive, înnobilând astfel economia reală şi ameliorând problemele sociale.

În operele economiştilor-laureaţi figurează, în mod frecvent, categoriile macroeconomice: venitul naţional, produsul intern brut, produsul social, ocuparea manoperei, inflaţia, şomajul, preţurile, cheltuielile de producţie, cantitatea monedei în circulaţie, bugetul statal, profitul, dobânda, creditul.

Obiectul de studiu a modificat metoda de analiză economică. Acest aspect este punctul de separare al metodelor analitice cantitative a economiştilor-laureaţi, faţă de metodele calitative de analiză economică ale lui Smith-Ricardo şi Marx, care, preponderent, au studiat relaţiile de producţie şi legităţile dezvoltării economiei de piaţă.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment