Ragnar Frisch (1895-1973) s-a născut pe 3 martie 1895 în oraşul Oslo, capitala Norvegiei. Şi-a făcut studiile la Universitatea din Oslo. în anul 1920, s-a căsătorit cu Mary Smedal. Din această căsătorie a avut un singur copil - o fată.

După moartea primei soţii (1952), Frisch s-a recăsătorit, în anul 1953, cu Astrid Iohannessen. A avut parte de o viaţă familială nobilă şi calmă. Frisch s-a bucurat de o viaţă intelectuală intensă, pusă în serviciul progresului general-uman şi al binelui universal. În anul 1973, s-a stins din viaţă liniştit şi falnic ca lumânarea, care şi-a epuizat sursa energetică.

Frisch a fost profesor de ştiinţe economice (1926-1965) şi director al Institutului de Economie al Universităţii din Oslo (1931-1965). În acest răstimp, a fost invitat la Universitatea Yalle (S.U. A.) şi la Sorbona (Franţa), pentru a ţine prelegeri la tema "analiza economico-matematică" cu utilizarea modelelor economico-matematice.

Frisch, împreună cu Ian Tinbergen, a creat o ştiinţă nouă în baza sintezei teoriei economice, statisticii şi matematicii, pe care au numit-o econometria. Pentru meritele sale ştiinţifice de pionierat, Frisch a fost ales membru onorific al Academiilor de Ştiinţe ale Statelor Unite ale Americii, Marii Britanii, Norvegiei, Suediei şi al altor ţări.

În plus la Premiul Nobel, Frisch s-a mai învrednicit şi de alte distincţii: Premiul Schumpeter al Universităţii Harward din Statele Unite ale Americii (1955) şi Premiul Antonio Feltrinelli al Academiei Naţionale de Ştiinţe a Italiei (1961).

În timpul ocupaţiei fasciste, Frisch a fost întemniţat la închisoarea din Oslo. După cel de-al doilea război mondial, el a mai activat în calitate de consilier economic pe lângă Guvernele Indiei şi Egiptului, nemaivorbind de faptul că mulţi ani în şir a fost consultant economic al Guvernului Norvegiei.

Frisch a practicat alpinismul. A avut şi un hobby entomologic. Timp de 60 de ani, el a studiat particularităţile genetice ale albinelor. Acest hobby nu e o "metodă de anihilare a timpului", ci un "obicei la care nu poţi renunţa nicicând" (după cum afirma însuşi R. Frisch).
Frisch a fost un mare umanist: a iubit familia, oamenii şi, aidoma lui Tinbergen, şi-a dedicat viaţa "binelui comun" universal.

Meritele lui Frisch în ştiinţa economică mondială sunt destul de esenţiale:
1) împreună cu Tinbergen, a creat o ştiinţă nouă - econometria;
2) a elaborat metodologia analizei economico-matematice, punând bazele construcţiei modelelor matematice în economia aplicativă;
3) este unul dintre primii economişti, care a diferenţiat sferele de analiză: macroeconomică şi microeconomică, utilizând pentru prima oară modelul dinamic macroeconomic al ciclului economic real şi unindu-l pe acesta din urmă cu principiul acceleratorului;
4) a contribuit la dezvoltarea şi extinderea programării lineare.

Frisch şi-a început activitatea de economist printr-o critică lejeră a limbajului "literar" al economiştilor Smith, Ricardo, Mill, menţionând că teoria economică trebuie să îmbrace alte veşminte terminologice - cele matematice. Din cauza "stilului literar", economiştii sus-numiţi, spunea Friseh, au posedat o logică economică "nebuloasă" şi "obscură".

Frisch a tins să comunice ştiinţei economice un "start nou", care ar permite apropierea ei de ştiinţele naturale prin crearea unei noi teorii, bazată pe matematică şi înglobată în practica economică cu ajutorul metodelor de analiză empirică, efectuată de statistica matematizată.

În prima sa lucrare ştiinţifică - articolul "Despre problema economiei pure", publicat în anul 1926 în limba franceză ("Sur une probleme d'economie pure"), Frisch a expus într-o nouă viziune teoria cererii de consum - filiaţie a ştiinţei economice, al cărei obiect este "comportamentul psihologic al consumatorului". Teoria lui Frisch conţinea concluzii matematice, extrase dintr-un număr limitat de axiome matematice, ce caracterizau comportamentul consumatorului, care tinde să-şi maximalizeze utilitatea ca rezultat al consumului oricărui bun economic.

El a pornit de la presupunerea că, pe bună dreptate, consumatorul îşi maximalizează utilitatea, iar funcţia utilităţii posedă anumite calităţi (cantitative) matematice clare. Cu ajutorul mecanismului matematizat, Frisch a pus pe un fundament nou teoria procesului de producţie, teorie ce studiază comportamentul producătorilor şi firmelor reale. Însă. cu regret, aceste idei superbe au rămas "terra incognita" pentru contemporanii săi, puţin pregătiţi pentru a înţelege teoria matematizată a lui Frisch.

În anul 1929, Frisch a publicat prima sa lucrare de proporţii cu titlul: "Corelaţia şi devierea variabilelor statistice", apărută în limba engleză ("Correlation and Scater in Statistical Variables"). În această lucrare, Frisch a descris dificultăţile, ce apar la depistarea legăturii cauzale în economie, în cazurile când tendinţele analizate sunt determinate de acţiunea simultană a variabilelor reciproc dependente, aşa cum se întâmplă în problema raportului dintre cerere şi ofertă. El se adresează în permanenţă factorului timp şi perturbaţiilor, intervenite într-o perioadă concretă de timp.

În anul 1932, el a publicat o lucrare originală de ordin empiric, tot în limba engleză, cu titlul "Metode noi de estimare a utilităţii marginale" - "New metods of Measuring Marginal Utility". Peste doi ani (1934), apare o altă lucrare: "Analiza confluenţelor statistice în sistemul unei regresii depline" - "Statistical Confluence Analysis by Means of Complete regression Systems". Aici, el a supus analizei statistico-matematice problema variabilelor reciproc dependente.

Lui Frisch îi aparţine denumirea noii ştiinţe economice - econometria. Iar în anul 1930, el a fundat, împreună cu alţi economişti. Asociaţia Econometrică Internaţională, sub tutela căreia i-a întrunit pe toţi statisticienii-matematicieni, adepţi ai modelării matematice în economie. Mai mult de 30 de ani, el a activat în calitate de redactor al revistei "Econometria".

În anii '30, Frisch a fost preocupat de cauzele Marii Depresii (1929- 1933) şi căile ieşirii din ea. Rodul acestor preocupări a fost articolul fundamental cu tema: "Problema propagării şi problema impulsului în economia dinamică" - "Propagation Problems and Impulse Problems in Dynamic Economics" (1933).

Aici, pentru prima oară în gândirea economică, au fost utilizaţi doi termeni noi: microeconomia - parte a economiei, care analizează (studiază) comportamentul subiecţilor economici automizaţi; şi macroeconomia - parte a economiei, care analizează sfera de activitate economică la scara economiei unei ţări şi care operează cu indici agregaţi - macroeconomici: venitul naţional, inflaţia, şomajul, impozitele etc. Tot aici a fost elaborat şi sistemul de calcul al venitului naţional al ţării.

Frisch abordează dintr-un unghi nou de vedere problema ciclicităţii dinamicii economice ca atare. El a analizat această problemă în două articole publicate în 1933 şi 1936, cu unul şi acelaşi titlu: "Despre concepţia echilibrului şi dezechilibrului" - "On the Nation of Equilibrium and Disequilibrium". Ciclurile au fost examinate prin prisma acceleratorului, lămurind faptul că schimbările la nivelul (volumul) de investiţii şi nivelul de venituri pot fi "capabile" la autoaccelerare. Adică volumul de investiţii va creşte în dependenţă de volumul de venituri.

Modelul matematic al economiei dinamice, elaborat de el, ilustra că fluctuaţiile economice (ciclurile activităţii economice) pot apărea spontan în urma unor cataclisme imprevizibile, cum ar fi: războiul, panica la bursa de valori sau un salt brusc al preţurilor la materia primă de import.

Durata acestor fluctuaţii, în modelul lui Frisch, era variată şi racordată la diferenţa dintre undele scurte şi undele lungi ale activităţii economice reale. Problemele economice tratate de Frisch, în timpul Marii Depresii, corespund celor abordate de John M. Keynes în domeniul analizei macroeconomice. Prin lucrarea "Economiile şi planificarea circuitului", apărută în anul 1933, el a anticipat multe idei elaborate de Keynes în "Teoria generală...", publicată în anul 1936.

Printre ele e şi ideea cu privire la intervenţia statului în activitatea economică în scopul reglării şi dirijării menite de a salva economia din haosul Marii Depresii. La fel ca şi Keynes, Frisch s-a preocupat de problema restabilirii echilibrului economic, dispărut din economia tuturor ţărilor lumii, unde insuficienţa cererii nu interesa întreprinzătorii să investească în ramurile industriei producătoare de bunuri de larg consum, din teama că acestea nu vor fi vândute.

O mare importanţă au avut cercetările lui Frisch în domeniul economiei, efectuate în strânsă corelaţie cu investiţiile şi cu planificarea activităţii economice. Investigaţiile lui Frisch la această temă au fost bine venite pentru corelarea teoriei pronosticării economice cu concepţiile elaborate de V. V. Leontiev, referitor la balanţa interramurală - "input-output" - "intrare-ieşire" - şi cu calculele lui L. Kantorovici cu privire la planificarea optimă a utilizării resurselor ca atare.

În anul 1936, după formarea Guvernului laburist al Norvegiei, Frisch a fost invitat să activeze în calitate de consilier de stat în problemele pronosticării economice în joncţiune cu planificarea businessului la nivel microeconomic. În acest răstimp, Frisch a demonstrat capacităţi de excepţie la efectuarea planificării macroeconomice şi microeconomice, pe baza utilizării modelelor lineare şi nelineare (economico-matematice), elaborate de unul singur, fără institute şi zeci de colaboratori ştiinţifici.

Frisch a mai elaborat şi alte modele economico-matematice necesare promovării politicii economice statate, precum şi îndrumare pentru economiştii-planificatori, în scopul determinării eficacităţii politicii economice alternative şi influenţei acesteia asupra creşterii volumului venitului naţional al ţării. Dar toate acestea ar fi fost insuficiente, dacă Frisch nu ar fi modelat şi funcţiile matematice necesare activităţii analitico-pronosticale de alegere a celor mai eficiente alternative de dezvoltare economică.

Opera economică a lui R. Frisch a fost înalt apreciată de Fondul Nobel şi Comitetul Nobel, decernândui-se Premiul Nobel în domeniul economiei pe anul 1969, împreună cu Ian Tinbergen, pentru elaborarea şi utilizarea modelelor dinamice la analiza proceselor economice.

În timpul prezentării lui Frisch şi Tinbergen, cu ocazia decernării Premiului Nobel, academicianul Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei Eric Lunberg avea să menţioneze: "... profesorul Frisch, în lucrarea sa de novator... a elaborat expresia dinamică a teoriei ciclurilor economice.

Frisch a depăşit timpul său prin construcţia modelelor matematice, făcându-şi mai mulţi discipoli. La fel se poate spune, pe bună dreptate, şi despre contribuţia sa la elaborarea metodelor statistice de testare a ipotezelor".

Cu regret, fiind bolnav, Frisch nu a avut posibilitatea să participe la ceremonia înmânării Premiului Nobel. Dar peste un an, la 17 iunie 1970, la Universitatea din Oslo, el a ţinut o conferinţă, ca laureat al Premiului Nobel, cu tema: "De la teoria utopică la utilizarea practică: cazul econometriei".

Opera econometrică a lui R. Frisch a intrat în patrimoniul economiei mondiale, alături de operele lui I. Tinbergen, şi a devenit un instrument necesar al analizei economice în general.