Gunnar Myrdal (1898-1987) s-a născut pe 6 decembrie 1898, în satul Solivardo (Suedia Centrală), în familia lui Karl Adolf Myrdal şi Sofiei Myrdal (Karlson). Tatăl lui era funcţionar de cale ferată. Copilăria lui G. Myrdal a decurs la ferma agricolă familială, fapt care a lăsat o amprentă pronunţată asupra întregii lui vieţi.

Viaţa rurală stă la baza filosofiei vieţii mature, pe care el a numit-o un fel de îmbinare a "liberalismului jeffersonian cu democraţia ţărănească suedeză". La vârsta de 20 de ani, el se autocaracterizează drept "un flăcău rural, care a moştenit un comportament autentic şi veridic faţă de valoarea muncii".

Nu dispunem de date referitoare la studiile primare şi medii, dar ştim că în 1919, la 21 de ani, el a intrat la învăţătură la Universitatea din Stockholm. Iar în anul 1923, absolvind-o, a primit diploma de jurist şi s-a consacrat activităţii în domeniul dreptului.

În anul 1924, el s-a căsătorit cu studenta Alive Reimer, care mai târziu, cu numele Alive Myrdal, a devenit un colaborator notoriu al O.N.U., în calitate de sociolog şi, graţie acestei specialităţi, a avut posibilitatea să-şi ajute soţul în activitatea lui socială şi politică. Ea s-a stins din viaţă în 1986, cu un an înaintea soţului său. În familia lui Murdal s-au născut două fete şi un băiat: Sissela, Cai şi Ian. Sissela Boc a devenit filosof cu renume mondial, Cai Felster - sociolog, iar fiul Ian - scriitor de vază şi politician suedez.

Practica juridică nu l-a satisfăcut pe Myrdal. Din cauza aceasta, el o abandonează şi se întoarce la Universitatea din Stockholm, unde studiază economia, avându-i ca profesori pe marii economişti Cnut Wikssel şi Gustav Cassell. Obţinând, în anul 1927, titlul de doctor în economie, el este numit profesor de economie. Aşa s-a întâmplat că numai cu o zi înainte de prăbuşirea Bursei de Valori din New York, în anul 1929, Myrdal a reuşit să sosească în S.U.A., în calitate de bursier al Fondului Rockfeller. Fiind impresionat de zguduirile cauzate de Marea Depresie, Myrdal s-a decis să se preocupe nu numai de teoria economică, dar şi de politica economică.

Timp de un an (1932), Myrdal şi-a făcut studiile economice în Elveţia şi s-a întors în patrie în anul 1933, la Universitatea din Stockholm. Aici, el l-a înlocuit pe renumitul economist Cassell, în postul de şef de Catedră de Economie şi Finanţe. Mai târziu, în anul 1961, Myrdal a fost numit profesor la Catedra de Relaţii Economice Internaţionale a aceleiaşi Universităţi şi a devenit întemeietorul Institutului de Investigaţii în domeniul Economiei Mondiale.

În anul 1927, Myrdal a susţinut teza de doctor în economie la tema: "Problemele formării preţurilor în condiţiile mutaţiilor economice". El a studiat (în teza sa) rolul problemelor imprevizibile în condiţiile pieţei, probleme care exercită o acţiune inevitabilă asupra modului de comportament al firmelor la nivel microeconomic. Studierea acestei probleme a anticipat mai multe investigaţii ştiinţifice în domeniu.

În anul 1935, Myrdal a fost ales deputat în Parlamentul Suediei. Peste 3 ani (1938), el a fost invitat să ţină prelegeri de economie la Universitatea Harward (S.U.A.). S-a întors în Suedia în anul 1940, dar în anul 1943, Guvernul Suediei l-a trimis pe Myrdal în S.U.A., în calitate de consilier economic al Ambasadei Suediei. În anul 1944, apare o lucrare originală, care i-a sporit faima de economist politic veritabil în lumea apuseană, cu titlul "Avertizare contra optimismului de după război". Aici, el şi-a expus opinia că, după cel de-al doilea război mondial, problemele economice în ţările ieşite din război, inclusiv S.U.A., vor fi destul de dificile.

Cu toate că Myrdal împărtăşea social-democraţia, el era un economist cu o gândire şi cu acţiuni descătuşate. Astfel, de exemplu, în anul 1947, el iese benevol din componenţa Guvernului Suediei şi acceptă cu plăcere postul de Secretar General al Comisiei Economice a O.N.U. pentru Europa. Din anul 1957 până-n 1967, el se află în India, împreună cu soţia sa, unde a studiat problemele economice ale ţărilor în curs de dezvoltare. Această activitate s-a soldat cu o lucrare de valoare, editată în anul 1968, cu titlul "Drama asiatică: analiza mizeriei popoarelor".

Pentru meritele sale de savant-economist şi jurist, Myrdal, în plus la Premiul Nobel (1974), s-a bucurat de Premiul pentru Pace, decernat soţilor Myrdal de Germania Federală, în anul 1970. El a fost membru-titular al Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei, al Academiei Marii Britanii, al Academiei de Ştiinţe şi Arte a S.U.A., cât şi "Doctor honoris causa" a 30 de universităţi din lume.

Myrdal s-a stins din viaţă în Suedia, la 17 mai 1987, la Stockholm, încununat cu laurii gloriei mondiale.

Diapazonul intereselor ştiinţifice ale lui Myrdal e foarte larg: teorie economică, dreptul economic şi social, politica economică ş.a. În teoria economică, a debutat cu studierea problemei formării preţurilor în condiţiile mutaţiilor economice (1927). Apoi, în anul 1931, a dezvoltat teoria ratei dobânzii în corelaţie cu procesele cumulative ale lui Wixell. Aceste idei au fost expuse în lucrarea cu titlul "Echilibrul monetar", care a apărut în 1939. El (în această lucrare) a introdus în circuitul analizei economice categoriile "ex-ante" - ce se referă la mărimea aşteptată a variabelei şi "ex-post" - categorie referitoare la mărimea (realizată în fapt) a acestei variabile aşteptate. Aceşti doi termeni au căpătat o importanţă indiscutabilă în teoria dinamicii economice, elaborată la Stockholm, în anii '30 ai secolului al XX-lea. Consumatorii sau agenţii economici iau deciziile lor în baza preţurilor "ex-ante", anticipate sau aşteptate. Dar realitatea e alta. În procesul dinamicii economice şi al echilibrului economic general sau parţial, relaţiile economice, bazate pe cerere-ofertă, se cristalizează în jurul preţurilor "ex-post" - preţurilor de realizare, adică reale.

Ideile lui Myrdal au intrat în concepţia şcolii macroeconomice de la Stockholm. În anul 1934, el a editat lucrarea "Rezultatele economice ale politicii fiscale", în care a lansat ideea de a crea o astfel de politică fiscală a statului, care ar contribui la ieşirea din strâmtoarea Marii Depresii. El a pledat pentru lichidarea deficitului bugetar, apărut în anii Marii Depresii, în baza veniturilor anticipate, care vor veni în perioada postdepresionistă de creştere economică. Această lucrare a lui Myrdal a anticipat multe idei de fond care, în anul 1936, au fost lansate în lucrarea lui J.M. Keynes "Teoria generală a forţei de muncă, ratei dobânzii şi banilor". După 1935, an când Myrdal a devenit membru al Parlamentului Suediei, el, împreună cu soţia sa, s-au preocupat de problema demografică. Ca rezultat, a fost editată lucrarea "Criza problemei demografice".

În anii celui de-al doilea război mondial, Myrdal a fost preocupat de studierea problemelor economice şi sociale, care puteau apărea imediat după război. Cercetările lui s-au soldat cu o lucrare, apărută în anul 1944 şi citată mai sus "Avertizare contra optimismului de după război". Titlul cărţii conţine şi un avertisment: nu trebuie să nutrim prea mult optimism în perioada de după război, mai ales în S.U.A. Şi el a avut perfectă dreptate. După război, în S.U.A. nu s-a instaurat o atmosferă democratică benefică, ci regimul Truman-MacArthur, care s-a manifestat prin iniţierea "războiului rece" şi confruntarea S.U.A. cu fosta U.R.S.S.

Myrdal a prevăzut pericolul stagnării economice în ţările apusene şi schimbul comercial inegal pe piaţa mondială. Ţinând cont de realităţile palpante, el a propus un remediu contra dezechilibrului economic - planificarea în economia Suediei. El credea sincer în stabilitatea creşterii economice, bazate pe planificare în ţările "Blocului de Est" - U.R.S.S. şi ţările socialiste. Myrdal a fost un economist-realist nepolitizat şi un mare umanist, lipsit de orice superstiţie ideologică sau instituţională.

Aceasta i-a permis să activeze cu succes în mai multe organe ale Organizaţiei Naţiunilor Unite în domeniul economiei, sociologiei, demografiei şi problemelor agrare. Studiind motivele mizeriei în ţările Asiei de Sud, el a ajuns la concluzia că toate problemele cu care se confruntă aceste ţări nu se vor soluţiona până atunci când guvernele nu se vor ocupa în mod serios de "gospodăria" ţării, adică de preconizarea, dirijarea şi soluţionarea problemelor economice. Şi viaţa a confirmat aceste gânduri. Ţările vizate au ieşit din impas graţie noilor guverne democratice, alcătuite din economişti şi jurişti.

Myrdal a condamnat politica de agresiune a S.U.A. contra Vietnamului, la Conferinţa Internaţională de la Stockholm din 1964. El a spus că anume agresiunea S.U.A. a ridicat poporul Vietnamului la rezistenţă, la un război de eliberare contra cotropitorilor americani. Myrdal se considera economist "instituţionalist", de aceea el pleda pentru o astfel de economie, care e capabilă să soluţioneze problemele sociale. O altă economie el, pur şi simplu, nu concepea.

În cartea sa "Contra torentului: schiţe economice critice", el i-a criticat pe acei economişti, care ignorau etica economică sau, cum zicea el, "morala din teoria economică". La acest capitol, el a menţionat că conceptul principal al lui A. Smith - "mâna invizibilă" a pieţei concurenţiale -, e just şi optim numai în cazul când se ignorează problema repartiţiei venitului naţional. Activitatea economică a confirmat cu prisosinţă acest gând myrdalian.

Opera economică a lui Myrdal a fost apreciată la justa sa valoare în anul 1974, prin decernarea Premiului Nobel, împreună cu economistul englez de origine austriacă Fridrich fon Hayek pentru activitatea de pionierat în teoria banilor şi oscilaţiilor economice şi pentru analiză profundă a interdependenţei fenomenelor economice, sociale şi instituţionale.

În anul 1975, atunci când Myrdal a ţinut prelegerea sa, consacrată Premiului Nobel, sentimentul de pesimism, exprimat de el în cartea "Drama asiatică", s-a amplificat foarte mult. Laitmotivul acestei prelegeri l-a constituit critica la adresa Statelor Unite ale Americii pentru faptul că această ţară a corelat programul său umanitar de ajutorare a altor ţări cu interesele sale statale.Myrdal a criticat conceptul apusean de "consum excedent" al "societăţii de consum", care, în opinia lui, s-a transformat într-un factor amplificator al mizeriei din ţările lumii a treia.

Activând la Universitatea din Stockholm, după decernarea Premiului Nobel, Myrdal a fost angajat în serviciu la universităţile din New York şi California (S.U.A.). Opera lui Myrdal a intrat în patrimoniul teoriei economice mondiale.