Gerard Debreu este un economist american de origine franceză. El s-a născut la 4 iulie 1921, în familia lui Camile şi Fernande Debreu, în oraşul Calais, la nordul Franţei. A obţinut bacalaureatul în anul 1939, după absolvirea colegiului din oraşul natal. A intenţionat să studieze matematica la Paris, dar nu a reuşit să-şi realizeze intenţia, deoarece, în anul 1940, Franţa a fost ocupată de trupele germano-fasciste. Tot din această cauză, el a fost silit să-şi facă studiile matematice la sudul Franţei, în oraşele Ambert şi Grenoble, căci sudul Franţei a fost declarat zonă liberă.

Dar, în anul 1941, ocupaţia fascistă s-a deplasat şi la sudul Franţei. Debreu, în pofida pericolului care îl păştea zilnic, s-a întors la Paris şi a intrat la studii la Şcoala Normală Superioară, unde, după spusele lui, a nimerit într-o atmosferă intelectuală extrem de incandescentă, susţinută de "imaginea tenebră a Parisului sub ocupaţia germano-fascistă".

Debreu a rămas la Paris până-n 1944, anul eliberării Franţei de sub ocupaţia germano-fascistă. Apoi, în acelaşi an, a fost înrolat în armata franceză. A făcut şcoala de ofiţeri din Alger, după care a urmat serviciul militar în zona franceză de ocupaţie din Germania de Vest, până-n vara anului 1945. Întors în anul 1946 la Şcoala Normală Superioară din Paris, el a obţinut calificarea de profesor de matematică.

Apoi s-a angajat în serviciu la Centrul Naţional de Investigaţii Ştiinţifice din Paris. În vara anului 1948, se află în Austria, unde îşi perfecţionează cunoştinţele economice la seminarul american din oraşul Salzburg, seminar condus de notoriul economist american, de origine rusă, laureatul Premiului Nobel, Vasilii Leontiev. În următorii 2 ani, este bursier al Fondului Rockfeller, fapt ce i-a oferit posibilitatea să studieze economia la Universităţile prestigioase din S.U.A. şi Scandinavia.

În toamna anului 1949, el este inclus, ca şi mulţi alţi economişti- matematicieni, în Comisia de Investigaţii Economice a lui Kawl, cu sediul la Chicago, unde a activat 11 ani. În anul 1956, Universitatea Sorbona din Paris i-a conferit titlul de doctor în economie.

Iar în anul 1962, Debreu s-a stabilit la Bercly (S.U.A.), fiind invitat să activeze în calitate de profesor de economie, iar din anul 1975 - şi de matematică. Debreu s-a căsătorit în anul 1945, cu Francoase Bled. Ei au două fete.

Din anul 1975, Debreu este cetăţean al S.U.A. El s-a consacrat strict cercetărilor ştiinţifice şi, spre deosebire de colegii săi, a renunţat la postul de consilier economic guvernamental, sau la corporaţii. El locuieşte în tihnă la Bercly.

În plus la Premiul Nobel (1983), Debreu s-a învrednicit de decoraţii şi disctincţii de tot felul. În anul 1976, a devenit cavaler al Ordinului "Legionul de Onoare".

Debreu este membru-titular al Academiei de Ştiinţe a S.U.A, al Academiei Americane de Ştiinţe şi Arte, al Asociaţiei Economice Americane, al Asociaţiei Americane de Dezvoltare a Ştiinţei. Posedă titlul "Doctor honoris causa" al Universităţilor din Boon (Germania), Lozanna (Elveţia), Toulouse (Franţa), precum şi al altor Universităţi din lume.

Esenţa fondului de idei ale operei lui G. Debreu este axată în jurul teoriei echilibrului economic general, într-o economie abstractă, cu concurenţă perfectă, transparentă şi pură. G. Debreu întotdeauna a fost de părerea că o activitate economică trebuie să se bazeze pe o teorie economică bine închegată şi bine argumentată, susţinută de calcule matematice durabile.

Debreu, fiind foarte erudit, a pornit cercetările sale economice, referitoare la echilibrul economic general, de la clasicul nr. 1 al primului eşalon al economiştilor clasici - Adam Smith -, creatorul concepţiei economiei de piaţă a liberei concurenţe (sau a concurenţei pure şi perfecte) şi de la clasicul nr. 1 al eşalonului al doilea al neoclasicilor (marginaliştilor) - economistul-matematician francez Leon Walrass, creatorul primului model economico-matematic al echilibrului economic general într-o economie pur abstractă.

Debreu a luat cunoştinţă de noţiunea de echilibru economic general, citind lucrarea lui Mauris Allais, editată în anul 1943, cu titlul "în căutarea disciplinei economice" ("În căutarea teoriei economice"). Fiind impresionat de lucrarea lui Allais, Debreu a publicat la această temă un articol în anul 1952. În anul 1954, Debreu, împreună cu Kenneth Arrow, a scris un nou articol la tema echilibrului economic general, intitulat "Existenţa echilibrului într-o economie concurenţială".

Ulterior (1959), această temă a fost abordată de către Debreu în noua sa carte "Teoria valorii: analiza axiomatică a echilibrului economic". În această lucrare, el a dovedit, prin calcule, că un echilibru economic general poate exista nu numai în cazul preţurilor echilibrate. Această lucrare a lui Debreu s-a dovedit a fi Montblanul literaturii economice vaste despre echilibrul economic general, apărute în secolul al XX-lea, şi le-a amintit tuturor economiştilor despre punctele-reper ale echilibrului economic general, schiţate de Adam Smith şi trasate de Leon Walrass. Prin intermediul teoriei echilibrului economic general, Debreu a atins noi culmi în analiza problemelor economice de mare valoare. Acestea sunt: teoria bunăstării, teoria utilităţii, funcţiile derivate ale cererii efective etc.

Debreu a folosit modelele teoretice economico-matematice pentru a atinge unele scopuri practice. De exemplu: scăderea nivelului de trai (al bunăstării) al populaţiei, în urma unei politici fiscale dure, cu impozite avansate progresive. Mai mult decât atât, el a studiat şi a analizat problema imprevizibilului în activitatea economică, inclusiv problema pieţelor bunurilor economice anticipate; a efectuat cercetări şi asupra condiţiilor în care preţurile sistemului economic real tind spre un echilibru comunicativ cu valorile bunurilor economice.
Mulţi economişti nu concepeau calculele economico-matematice abstracte, iar autorul lor risca să rămână în umbra neînţelegerii. Într-adevăr, calculele lui Debreu, referitoare la acţiunile abstracte ale agenţilor economici abstracţi într-o economie ipotetică (abstractă), pot stârni nedumeriri. Dar modelele lui teoretice contribuie la o înţelegere mai clară a fenomenelor economice ale activităţii reale în condiţiile concurenţei reale, adică imperfecte.

Cazul lui Debreu este un exemplu elocvent de înnobilare a economiei empirice, prin intermediul teoriei economice, adică a economiei abstracte. Păşind pe această cale anevoioasă, Debreu a contribuit esenţial la progresul teoriei economice şi construcţia unei economii aplicate moderne, după un model concret, calculat mai întâi la nivel teoretico-matematic. Faptul acesta constituie un mare merit faţă de ştiinţa economică mondială.

Opera economică a lui Gerard Debreu a fost apreciată la justa sa valoare de către Fondul Nobel în anul 1983, când i s-a decernat Premiul Nobel în domeniul economiei, pentru introducerea noilor metode de cercetare a teoriei economice şi formalizarea teoriei echilibrului general.

Conform opiniei lui Karl Geran Meler, membru-titular al Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei, lucrările lui Debreu în domeniul teoriei echilibrului economic general "ne-au adus informaţii referitoare la mecanismul formării preţurilor, dar au introdus noi metode analitice, noi instrumente în arsenalul economiştilor".

Mai mult decât atât, a avut să spună Meler, "analiza profundă şi fină a modelelor economiei abstracte, elaborate de G. Debreu, au înarmat economiştii teoriei economice generale cu noi metode de analiză, care pot fi aplicate aproape în toate situaţiile fenomenelor economice."

Teoria economică mondială şi activitatea economică modernă a lumii au confirmat justeţea concepţiilor economico-teoretice, elaborate dc G. Debreu, şi astăzi ele sunt aplicate atât de teoreticieni, cât şi de practicieni.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment