Hippocrate din Cos (n. cca. 460 i.Hr. pe insula Cos din Arhipelagul insulelor Sporade, d. cca. 370 i.Hr. in localitatea Larissa din Tessalia) a fost cel mai vestit medic al Greciei antice si este considerat parintele medicinei.

Numele lui este legat de Juramantul lui Hippocrate, un adevarat codice moral al unui medic in exercitarea profesiunii sale, juramant prestat si in zilele noastre in multe universitati de absolventii facultatilor de medicina.

Nascut intr-o familie ce apartinea cultului lui Esculap (gr. Asclepios), zeul grec al medicinei, Hippocrate invata medicina sacerdotala si anatomia de la tatal sau, Heraclide. Paraseste insula sa natala si cutreiera tinuturile Greciei antice, Tracia, Tessalia si Macedonia ca medic itinerant, dobandind o solida reputatie ca practician.

In jurul anului 420 i.Chr. se intoarce la Cos, unde fondeaza o scoala pentru viitori medici. Mai tarziu va infiinta o alta scoala in Tessalia, unde isi va sfarsi zilele la Larissa catre anul 370 i.Chr.

Prin observatiile facute asupra manifestarilor bolilor si descrierea lor amanuntita, precum si prin incercarile de a explica procesele patologice pe baze naturale si rationale, Hippocrate a contribuit - in limitele posibilitatilor din vremea sa - la eliberarea medicinei de superstitii si misticism.

Din cele peste 70 de lucrari care i se atribuie - cuprinse in Corpus Hippocraticum din biblioteca renumitei scoli de medicina din Cos - probabil doar sase ii apartin cu siguranta lui. In capitolul "Aerul, Apa si Locurile" nu se mai discuta rolul zeilor in aparitia bolilor, ci se descriu cauzele demonstrabile stiintific, in "Prognostic, Prognoza si Aforisme" expune opinia revolutionara pentru acel timp, dupa care, un medic, prin observarea unui numar mare de cazuri, poate prevedea evolutia ulterioara a unei boli.

Idea unei medicini preventive apare pentru prima data in "Tratamente" si in "Tratamentul Bolilor Acute", in care discuta influenta unor factori ca varsta, regimul alimentar, modul de viata si clima asupra starii de sanatate.

In lucrarea asupra epilepsiei, numita "Boala sfanta" (lat. Morbus sacer) intalnim informatii asupra anatomiei corpului omenesc si se considera ca epilepsia ar fi datorita unei lipse de aer in urma unei incapacitati a venelor de a transporta aerul la creier.

In ciuda argumentatiei considerata astazi naiva, important este faptul ca Hippocrate vede cauza acestei boli intr-o turburare a functiei creierului. In stadiul de dezvoltare a cunostintelor sale, Hippocrate nu a putut fi la adapostul unor erori inerente epocei in care a trait.

Astfel in conceptia sa, pe care azi am numi-o "teorie umorala", Hippocrate recunostea existenta a patru umori: sangele, flegma sau limfa, fierea galbena si fierea neagra; un dezechilibru intre ele ar produce boala sau ar antrena moartea.

A formulat ipoteza localizarii proceselor psihice in creier. A distins gandirea (pneuma logistikon) de trairi si a asertat ca exista fluide vitale.

Hippocrate, recunoscut ca bun practician, a facut si o serie de inovatii medicale. In chirurgie a pus la punct un aparat de trepanare a craniului, in ortopedie a construit un scaun special pentru reducerea luxatiilor si fracturilor.

RECENT

Aspecte epidemilogice ale izbucnirilor cu boli diareice acute în Republica Moldova (Nadejda Gafin, Aliona Nastas, Ion Bîrcă, Adrian Cotelea, Vasile Sofronie)
02.01.2020

În articol sunt prezentate unele aspecte epidemiologice ale izbucnirilor cu boli diareice acute (BDA) în Republica Moldova în anii 2014-2 [ ... ]

Impactul asupra sănătății și cel socioeconomic al morbidității prin varicelă în Republica Moldova (Silvia Negară, Vasile Sofronie)
02.01.2020

A fost studiată și analizată epidemilogic morbiditatea prin varicelă în Republica Moldova în perioada 1985-2017. Studiul dat este unul [ ... ]

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment