Economistul american James Buchanan s-a născut pe 2 octombrie 1919, în oraşul Marfrisboro, statul Tennessee, în familia lui James şi Lillian Buchanan (Scott). Tatăl era fermier, iar mama - profesoară şcolară. Bunicul lui, John Buchanan, a fost guvernatorul statului Tennessee, timp de o legislatură (5 ani), fiind înaintat la acest post responsabil de către Uniunea fermierilor întregului stat, deoarece era un fermier excelent, un om onest şi energic.

Exemplul bunicului nu le permitea părinţilor lui James Buchanan să se gândească la vreo altă cale în viaţă decât acea parcursă de bunicul. Dar, cum se întâmplă deseori, viaţa intervine cu modificări esenţiale, fără a ţine cont de ceva. Au sosit, pe nepusă masă, în anii Marii Depresii mondiale (1929-1933), care i-au anulat familiei Buchanan planurile de a-l da pe James la Facultatea de Drept a Universităţii Vanderbilt. James a fost nevoit să intre la învăţătură la Colegiul Pedagogic din oraşul natal Marfrisboro, lucrând totodată mulgător la ferma de vaci, ca să câştige bani pentru învăţătură şi cărţi.

Absolvind colegiul cu menţiune, Buchanan a obţinut dreptul la bursă pentru continuarea studiilor la Facultatea de Economie a Universităţii din Tennesse, pe care a absolvit-o în anul 1941, cu gradul de magistru. In luna august a aceluiaşi an, el a fost mobilizat în rândurile Armatei S.U.A. A făcut cursuri militare la New York, pentru gradul de ofiţer de marină, apoi a fost trimis la perfecţionare la Colegiul militar. O dată cu intrarea S.U.A. în cel de-al doilea război mondial, el a fost trimis la
Statul-Major al Flotei Oceanului Pacific a S.U.A., condus pe atunci de notoriul amiral William Nimitz.

După terminarea războiului, Buchanan şi-a continuat studiile la Universitatea din Chicago, sub oblăduirea faimosului economist american Francis H. Night. După cum mărturisea el însuşi mai târziu, Buchanan a venit la Chicago “socialist-liberal”, dar, după ascultarea prelegerilor lui Night, referitoare la teoria preţurilor, s-a transformat într-un părtaş vehement al economiei de piaţă. O influenţă esenţială asupra formării concepţiilor sale economice a exercitat teza de doctorat a economistului Knut Wicksell, privind impozitele (scrisă în anul 1896), pe care a găsit-o în biblioteca Universităţii.

După cum se ştie, Knut Wicksell trata politica drept un proces mixt al relaţiilor reciproce dintre cetăţeni şi structurile create de ei, menite să organizeze societatea umană într-o singură integritate. Wicksell mai afirma că reformarea politicii economice cere schimbarea regulilor, în cadrul cărora acţionează oamenii şi conducătorii politici. Concepţiile lui Night şi ale lui Wicksell au contribuit la elaborarea de către Buchanan a teoriei alegerii sociale şi a economiei constituţionale.

În anul 1948, Buchanan devine doctor în economie şi profesor-adjunct al Universităţii din Tennessee, iar din 1950 - profesor titular. În anul 1953, pleacă la Universitatea din Florida, unde devine decan al Facultăţii de Economie. Apoi urmează stagierea la Roma şi Perugia (Italia, anii 1955-1956), unde studiază lucrările clasice ale economiştilor italieni în domeniul finanţelor, fapt ce i-a permis să elaboreze noi idei referitoare la relaţiile dintre structurile politice şi politica economică.

În anul 1945, Buchanan s-a căsătorit cu Anna Bacca, pe care a cunoscut-o în anii celui de-al doilea război mondial. Soţii Buchanan locuiesc în casa lor proprie din oraşul Fairfax şi, uneori, la ferma lor din sud-vestul Virginiei. Buchanan a manifestat un interes deosebit faţă de limbile străine, fapt ce i-a permis să traducă mai multe lucrări din limbile italiană şi germană în limba engleză.

În plus la Premiul Nobel (1986), Buchanan a fost menţionat cu mai multe decoraţii şi titluri onorifice, inclusiv cu premiul în domeniul economiei politice a Universităţii din Tennessee (1984). Este “Doctor honoris causa” al Universităţilor din Zurich (Elveţia), Gassen (Germania). De asemenea e membru de onoare al Asociaţiei Economice Americanc, al Academiei de Ştiinţe şi Arte. A fost vicepreşedinte şi preşedinte al mai multor asociaţii economice regionale din S.U.A.

Buchanan şi-a consacrat viaţa studierii problemelor de la frontiera dintre politică şi economie, cât şi creării unei armonii instituţionale în numele bunăstării şi păcii sociale. Fondul de idei ale operei economice a lui Buchanan este axat în jurul hotarului instituţional dintre structurile statale, politică şi economie.

Activitatea lui Buchanan în domeniul vizat a luat amploare după întoarcerea din Italia şi numirea sa în funcţia de decan al Facultăţii de Economie la Universitatea din oraşul Charlotteville (Virginia). În acelaşi an, împreună cu un alt economist american - John W. Nutter, a fundat Centrul “Thomas Jefferson” de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Economiei Politice. Scopul acestui centru, după spusele lui Buchanan, este “crearea unei asociaţii de economişti, pasionaţi de ideea de a conserva regimul social, bazat pe libertatea individuală a omului, şi de a pune stavilă specializării tehnice în economie”. Buchanan a fost director al acestui centru din anul 1957 până-n 1969.

În anul de învăţământ 1968-1969, Buchanan a ţinut prelegeri la Universitatea din Los-Angeles (California). Întors din nou în Virginia, la Universitatea de Stat din Blacksburg, în calitate de profesor titular, el, împreună cu un alt economist - Talloc, a fundat Centrul de Studiere a Alegerii Sociale, al cărui director a fost numit însuşi Buchanan. Scopul ştiinţific al noului centru era studierea impactului aplicării metodelor de gândire economică asupra proceselor decizionale în domeniul politicii.

Rezultatele cercetărilor ştiinţifice, efectuate în ultimii 40 de ani, i-au adus lui Buchanan aprecierea internaţională în domeniul teoriei alegerii sociale, care se referă la utilizarea metodelor economice în soluţionarea problemelor tradiţionale, aflate cândva numai în sfera politicii.

Categoriile analizei lui Buchanan nu sunt macrocategoriile instituţionale, ci microcategoria - persoanele individuale (indivizii), care întotdeauna şi permanent iau decizii raţionale, ce asigură bunăstarea societăţii în întregime.

“Teoria alegerii sociale” tinde să prezică comportamentul persoanelor individuale (fizice) în rolul lor politic de alegători sau plătitori de impozit şi cum acesta (comportamentul) influenţează asupra situaţiei politice a întregii societăţi umane.

“Teoria economică", din contra, tinde să coreleze comportamentul persoanelor individuale (fizice) în rolul lor economic de cumpărători sau vânzători (consumatori-producători), al întreprinzătorilor şi muncitorilor, al investitorilor şi marilor întreprinzători, cu rezultatele care se manifestă la nivelul economiei empirice în întregime.

Studiind relaţiile economice (sau, cum spune Buchanan, “schimbul politic”), Buchanan distinge două niveluri conceptuale diferite ale “alegerii sociale”: nivelul iniţial constituţional al alegerii (până la adoptarea constituţiei) şi nivelul final, superior, numit nivel postconstituţional.

Cercetările şi analiza ştiinţifică a nivelului iniţial al alegerii presupune elaborarea teoriei economice a constituţiei, pe când cea a nivelului superior presupune elaborarea teoriei economice a instituţiilor politice, a căror menire este traducerea în fapt a constituţiei ca atare.

Diferenţa dintre aceste două niveluri de alegere poate fi evidenţiată prin analogia alegerii, pe care oamenii o preferă în timpul jocului. Mai întâi sunt determinate regulile jocului, iar mai apoi este elaborată strategia jocului, în conformitate cu regulile deja adoptate. În general, constituţia poate fi privită drept un cod de reguli necesare pentru derularea normală a jocului politic. Din acest punct de vedere, orice acţiune politică nu este altceva decât un rezultat al jocului politic în cadrul regulilor constituţionale.

După cum menţiona însuşi Buchanan, aplicarea acestei analogii poate contribui la o înţelegere mai amplă a unui şir de procese serioase. întrucât regulile jocului contribuie la subînţelegerea rezultatelor probabile ale acestui joc, apoi regulile constituţionale influenţează direct şi determină în mod cert rezultatele politicii sau îngreunează obţinerea unor rezultate maxime, cu cheltuieli minime.

Aşadar, ameliorarea rezultatelor politicii, sau a rezultatelor proceselor elaborării deciziilor legislative sau dirijiste, presupun şi cer schimbări esenţiale sau reformarea constituţiei. La baza alegerii celor mai bune (optime) reguli ale oricărui joc, se află analiza faptului cum va decurge ipotetic jocul în condiţiile diverselor reguli.

Diferenţa dintre alegerea constituţională şi postconstituţională a fost analizată pentru prima oară în monografia “Calcularea concordanţei”, publicată în anul 1962, de către Buchanan, împreună cu Gordon Talloc. În această lucrare, autorii au demonstrat cum trebuie să fie organizate relaţiile reciproce dintre indivizi, ca aceştia să obţină un rezultat net pozitiv la nivelul iniţial al alegerii constituţionale şi, mai ales, ce reguli şi proceduri trebuie să fie utilizate pentru atingerea scopului politic al unui colectiv sau al societăţii în întregime.

Autorii au tratat problema alegerii sociale din punctul de vedere al membrilor individuali ai societăţii umane, care mereu se ciocnesc de necesitatea alegerii unor decizii alternative, care, mai târziu, devin reguli şi proceduri. Ei au următoarele reguli decizionale: regula unanimităţii; regula majorităţii calificate; regula majorităţii generale; regula serviciilor reciproce; fundamentul reprezentaţivităţii; organele legislative unitare sau bicamerale. Aceste probleme au fost aprofundate în două lucrări: “Finanţele publice şi procesul democratic” (1967) şi “Cererea şi oferta mărfurilor sociale” (1968).
Dar apoteoza acestor concepţii ale lui Buchanan o găsim în cartea, devenită “bestseller”, “Limitele libertăţii”, editată în anul 1975.

În această lucrare, Buchanan a tras o linie roşie între statul legiuitor- protector şi statul-producător-proprietar şi gospodar (subiect de producţie).

Statul legiuitor-protector apare şi se sprijină pe contractul constituţional, care determină fonna politică de organizare şi funcţionare a statului. Aici structura politică, bazată pe legislaţie, determină şi apără drepturile la proprietate a fiecărui cetăţean, stimulează iniţiativa privată a producătorilor şi limitează puterea statului. Statul legiuitor-protector este un salt pozitiv al organizării politicii publice, care neagă anarhia şi instaurează ordinea socială, bazată pe lege. În cadrul unei asemenea organizări statale, relaţiile economice şi comerţul cu mărfuri şi servicii contribuie la realizarea principiului rentabilităţii economice şi echităţii sociale.

Statul-producător (subiect de producţie), în concepţia lui Buchanan, stimulează contractul postconstituţional dintre membrii societăţii în ceea ce priveşte cererea de mărfuri şi servicii. Dar activitatea indivizilor, dotaţi cu funcţii mari şi mici, în cadrul structurilor instituţionale statale, duce, în cele din urmă, la avansarea puterii autoritare a statului ca subiect absolut. Statul devine un Leviathan - simbolul statului autoritar, introdus în uzul intelectual de către filosoful englez Thomas Hoobes. De aceea Buchanan propune elaborarea unor reguli-frână, pe care le-ar utiliza politica statală, fără riscul de subminare a democraţiei şi instaurarea unei ordini autoritare. Această teamă el a expus-o în monografia sa, editată în anul 1977, cu titlul original “Democraţia e deficitară".

Buchanan propune o reformă constituţională, care ar permite elaborarea în permanenţă a unui buget echilibrat după dihotomia venituri-cheltuieli. El susţine ideea că, în condiţiile unui deficit bugetar, întotdeauna pot apărea segmente ale puterii, care pot fi capabile să susţină cheltuieli bugetare, în scopuri prioritare, în detrimentul altor scopuri, mai puţin prioritare. Dar acest fapt duce la dezechilibrul economic cu consecinţe sociale. În această ordine de idei, Buchanan propune limitarea drepturilor guvernelor de a schimba, după placul lor, sistemele fiscale şi creditare. El pleda pentru astfel de reguli constituţionale, care ar face imposibilă adoptarea unui buget federal neechilibrat (se are în vedere S.U.A.).

Opera lui James Buchanan a fost apreciată la justa sa valoare de către Fondul Nobel, decernându-i-se Premiul Nobel în domeniul economiei pe anul 1986, pentru cercetarea şi analiza bazelor teoriei constituţionale şi contractuale, aplicate la adoptarea deciziilor economice şi politice.

În opinia Academiei Regale de Ştiinţe a Suediei, expusă în momentul prezentării laureatului, succesul fundamental al lui Buchanan constă în faptul că el a accentuat permanent importanţa unor reguli fundamentale şi a aplicat concepţia sistemului politic la procesul decizional, în scopul de a obţine anumite rezultate economice pozitive (venituri mari cu cheltuieli minime).

Procedeul lui Buchanan - “alegerea socială" - este asimilat de ştiinţa economică modernă şi e studiat în universităţile lumii.