Antony van Leeuwenhoek (1632-1723), omul care a descoperit microbii, s-a născut în 1632, în oraşul Delft, din Olanda. Originar dintr-o familie din clasa de mijloc, şi-a petrecut cei mai mulţi ani din viaţă la primăria oraşului, unde ocupa un post de funcţionar mărunt.

Marea descoperire a lui Leeuwenhoek s-a datorat pasiunii sale pentru microscopie. Desigur, în vremea aceea nu puteai cumpăra microscoape de la magazin, astfel că Leeuwenhoek a trebuit să-şi construiască singur instrumentele. Nu a fost niciodată un şlefuitor profesionist de lentile şi nici nu a urmat vreo şcoală specială, dar a căpătat o îndemânare cu adevărat remarcabilă, care o depăşea cu mult pe cea a profesioniştilor vremii.

Deşi microscopul fusese inventat cu o generaţie înainte de naşterea lui, Leeuwenhoek nu a recurs la modelele existente. El a şlefuit singur lentile cu distanţe focale foarte mici. Una dintre lentilele care ne-a rămas de la el măreşte de circa 270 de ori şi există indicii că ar fi făcut unele chiar mai puternice.

Leeuwenhoek a fost un observator extrem de răbdător, înzestrat cu o vedere foarte pătrunzătoare şi o curiozitate fără margini. Cu lentilele sale minuscule, el a examinat o mare varietate de materiale, de la părul uman la lichidul seminal al câinilor, de la apa de ploaie la mici insecte, fibre musculare, ţesutul tegumentului şi multe altele. A făcut ample însemnări şi desene meticuloase ale lucrurilor observate.

Începând cu anul 1673, Leeuwenhoek a corespondat cu Royal Society din Anglia, cea mai prestigioasă societate ştiinţifică a vremii. În ciuda carenţelor sale educaţionale (urmase şcoala elementară, dar nu cunoştea altă limbă în afară de olandeză), în anul 1680 a fost ales membru corespondent al societăţii. A fost, de asemenea, şi membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Paris.

Leeuwenhoek s-a căsătorit de două ori şi a avut şase copii, dar nici un nepot. S-a bucurat de o sănătate de fier, ceea ce i-a permis să lucreze şi în anii bătrâneţii. A primit vizita multor demnitari, inclusiv a ţarului Rusiei (Petru cel Mare) şi a reginei Angliei. A murit în 1723, în Delft, la vârsta de nouăzeci de ani.

Leeuwenhoek a făcut multe descoperiri importante. A fost cel dintâi care a descris spermatozoidul (1677) şi s-a numărat printre primii cercetători care au observat globulele sângelui. A combătut teoria generării spontane a formelor inferioare de viaţă şi a prezentat multe dovezi împotriva acesteia. Astfel, a demonstrat că puricii se înmulţesc la fel ca insectele înaripate.

Cea mai mare descoperire a sa datează din anul 1674, când a făcut primele observaţii asupra microbilor. A fost una din acele descoperiri din istoria omenirii care generează altele şi mai importante. Leeuwenhoek a descoperit într-o picătură de apă o întreagă lume nouă, total neaşteptată, colcăind de viaţă. Şi deşi nu ştia încă, această nouă lume prezenta o mare importanţă pentru fiinţele umane.

Într-adevăr, acele „animalcule" pe care le observase adesea aveau putere de viaţă şi de moarte asupra oamenilor. Ulterior, Leeuwenhoek va descoperi microbi în multe locuri diferite: în fântâni, în iazuri, în apa de ploaie, în gura şi în intestinele oamenilor. A descris diverse tipuri de bacterii, ca şi de protozoare, şi le-a calculat mărimile.

Nu s-au consemnat aplicaţii ale marii descoperiri a lui Leeuwenhoek până în vremea lui Pasteur, cu aproape două sute de ani mai târziu. De fapt, întregul domeniu al microbiologiei a rămas practic adormit până în secolul al XlX-lea, când au fost construite microscoape perfecţionate. S-ar putea spune că dacă Leeuwenhoek nu ar fi existat, iar descoperirile lui s-ar fi înregistrat abia în secolul al XlX-lea, ştiinţa ar fi progresat în acelaşi mod. Totuşi, nu se poate nega faptul că Leeuwenhoek este cel care a descoperit microbii şi că datorită lui lumea ştiinţifică a devenit conştientă de existenţa lor.

Leeuwenhoek este uneori privit ca un om care a făcut doar din pură întâmplare o descoperire ştiinţifică aşa de importantă. Afirmaţia e total lipsită de acoperire. Descoperirea microorganismelor a fost o consecinţă firească a construirii de către el a unor microscoape de o calitate fără precedent, ca şi a răbdării şi preciziei sale de observator. Cu alte cuvinte, descoperirea s-a datorat îmbinării îndemânării cu munca ştiinţifică - care sunt la antipodul şansei de moment.

Descoperirea microbilor este una dintre puţinele realizări ştiinţifice cu adevărat importante care pot fi atribuite muncii unui singur om. Leeuwenhoek n-a avut nici un fel de colaboratori. Descoperirea bacteriilor şi a protozoarelor a fost neaşteptată - în nici un caz nu a decurs din dezvoltarea firească a ştiinţei biologice.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment