Aristotel (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanţi filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al şcolii peripatetice. Deşi Platon a pus bazele filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia şi a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranţă afirma că Aristotel este întemeietorul ştiinţei politice ca ştiinţă de sine stătătoare.
Aristotel
A întemeiat şi sistematizat domenii filosofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a ştiinţelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.

Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraş din peninsula Chalcidica, în nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, a fost medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea şi bunicul lui Alexandru Macedon. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratică.

Rămas orfan de copil, Aristotel îşi petrece primii ani la Stagira şi Pella, iar la 18 ani intră în Academia lui Platon, unde rămâne 19 de ani, mai întâi elev apoi profesor; după moartea lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias.

De fapt este începutul unei serii de călătorii pentru cunoaşterea şi studiul formelor de stat şi de conducere existente la acea perioadă. În 343 î.Hr., a fost chemat la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desăvârşi educaţia tânărului Alexandru (cel care avea să rămână în istorie ca Alexandru cel Mare).

În ceea ce priveşte înfăţişarea sa, se ştie că avea ochii mici, picioare subţiri, vorba cepeleagă, însă avea îmbrăcăminte plăcută, tunsoare minunat îngrijită şi inele cu pietre scumpe de o rară frumuseţe. Referitor la viaţa sa personală se afirmă că s-a îndrăgostit de amanta (concubina) prietenului său, s-a căsătorit cu ea şi-i aducea daruri care se aduceau doar divinităţilor.

În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăţilor greceşti i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înfiinţat propria lui şcoală - Liceul (Lykeion sau şcoala peripatetică), şcoală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani şi îşi va continua neobosit cercetările.

În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea duşmănie faţă de macedoneni. Aristotel s-a refugiat la Chalkis, în insula Eubeea, unde a murit un an mai târziu. La conducerea şcolii îi succede Theofrast, cel mai important discipol al său.

Ca şi magistrul său, Aristotel a scris foarte mult, iar scrierile sale au ca şi autorul o istorie interesantă. Ele au fost redescoperite treptat, dintre care Poetica abia în perioada Renaşterii, deci unele dintre ele pot rămîne necunoscute şi pînă în prezent.

După moartea lui Teofast, urmaşul lui Aristotel la conducerea şcolii, lucrările marelui filosof sînt duse în Asia Mică, unde putrezesc în subsoluri, fiind readuse la Atena pe la 100 î.e.n. În 86 î.e.n., sînt aduse la Roma şi ajung mai tîziu pîna la Andronicus din Rodos.

Vastul sistem filosofic şi ştiinţific conceput de Aristotel, uimitor prin diversitate (logică, teologie, politică, estetică, fizică, astronomie, zoologie etc.) şi profunzime, a stat la baza gândirii medievale creştine şi islamice şi a fost axul culturii Occidentului până la sfârşitul secolului al XVII-lea. Din cele peste 150 de lucrări care îi sunt atribuite (Diogenes Laertios menţiona 145), s-au păstrat 47.

Opera sa cuprinde:
- Discursuri cu caracter retoric (Elogiul lui Platon, Elogiu către Alexandru, Elegia pentru Eudemos);
- Dialoguri în genul celor platonice (Despre filosofie, Despre justiţie, Despre poeţi - păstrate fragmentar);
- Tratate de erudiţie (Constituţia atenienilor, Istoria animalelor (Historia Animalium), Despre cer (De caelo);

Lucrările lui Aristotel sunt împărţite în cinci categorii şi formează Corpus Aristotelicum.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment