Aristotel (384-322 î.Hr.) a fost cel mai mare filozof şi om de ştiinţă al lumii antice. El a întemeiat studiul logicii formale, îmbogăţind aproape fiecare ramură a filozofiei, şi a adus numeroase contribuţii la dezvoltarea ştiinţei.

Multe dintre ideile lui Aristotel sunt perimate astăzi. Dar mult mai importantă decât oricare dintre teoriile lui este abordarea raţională care stă la baza întregii sale opere. Din scrierile lui Aristotel se desprinde ideea că fiecare aspect al vieţii şi societăţii umane poate constitui un obiect adecvat pentru gândire şi analiză; convingerea că universul nu este controlat de hazard, de magie sau de toanele unei zeităţi capricioase, comportamentul lui depinzând de nişte legi perfect raţionale; credinţa că este îndreptăţit ca fiinţele omeneşti să desfăşoare o investigare sistematică a fiecărui aspect al lumii naturale; şi certitudinea că, pentru a ne forma convingerile, ar trebui să folosim atât observaţiile empirice, cât şi raţionamentele logice. Acest sistem de atitudini - care se opune tradiţionalismului, superstiţiei şi misticismului - a influenţat profund civilizaţia occidentală.
Aristotel - cel mai mare filozof si om de stiinta al lumii antice
Aristotel s-a născut în anul 384 î.Hr. în oraşul Stagira din Macedonia. Tatăl lui a fost un renumit medic. La şaptesprezece ani, Aristotel a plecat la Atena pentru a studia la Academia lui Platon. A rămas acolo vreme de douăzeci de ani, până la moartea lui Platon. S-ar putea ca Aristotel să fi moştenit de la tatăl său interesul pentru biologie şi „ştiinţele practice"; sub influenţa lui Platon, el şi-a cultivat înclinaţia spre speculaţia filozofică.

În anul 342 î.Hr., Aristotel a revenit în Macedonia pentru a deveni tutorele particular al fiului regelui, un adolescent de treisprezece ani care avea să fie cunoscut în istorie sub numele de Alexandru cel Mare. Aristotel i-a fost dascăl lui Alexandru timp de şapte ani. În anul 335 î.Hr., după urcarea lui Alexandru pe tron, Aristotel s-a întors la Atena, unde şi-a deschis propria şcoală, Lyceum.

A petrecut în Atena următorii doisprezece ani, interval care coincide în linii mari cu perioada cuceririlor militare ale lui Alexandru. Acesta nu i-a cerut sfatul fostului său dascăl, dar i-a asigurat fonduri generoase pentru cercetări. Aristotel a reprezentat probabil primul exemplu din istorie al unui om de ştiinţă care primea o finanţare guvernamentală de amploare pentru cercetările sale, şi avea să rămână singular vreme de multe secole.

Cu toate acestea, asocierea cu Alexandru prezenta anumite pericole. Aristotel se opunea din principiu stilului dictatorial al lui Alexandru, iar când cuceritorul l-a executat pe nepotul lui Aristotel sub acuzaţia de trădare, se pare că a avut de gând să-i rezerve şi lui Aristotel aceeaşi soartă.

Dar dacă Aristotel se dovedea prea democratic pentru gusturile lui Alexandru, în acelaşi timp era prea îndeaproape asociat cu suveranul macedonean pentru ca atenienii să aibă încredere deplină în el. La moartea lui Alexandru, în anul 323 î.Hr., facţiunea antimacedoneană a câştigat controlul asupra Atenei, şi lui Aristotel i s-a adus acuzaţia de „impietate". Amintindu-şi de soarta pe care o avusese Socrate cu şaptezeci şi şase de ani în urmă, Aristotel a fugit din oraş, spunând că nu le va da atenienilor o a doua şansă de a păcătui împotriva filozofiei. A murit în exil câteva luni mai târziu, în anul 322 î.Hr., la vârsta de şaizeci şi doi de ani.

Latura cantitativă a contribuţiei lui Aristotel este impresionantă. Patruzeci şi şapte din operele lui au supravieţuit, iar izvoarele antice îi atribuie nu mai puţin de o sută şaptezeci de cărţi. Uluitor este însă nu atât numărul cărţilor, cât paleta extrem de largă a erudiţiei sale. Lucrările lui ştiinţifice constituie practic o enciclopedie a cunoştinţelor ştiinţifice din vremea sa.

Aristotel a scris despre astronomie, zoologie, embriologie, geografie, geologie, fizică, anatomie, fiziologie şi despre aproape orice alt domeniu al cunoaşterii accesibil grecilor antici. Lucrările lui ştiinţifice reprezintă, în parte, o compilaţie a cunoştinţelor deja dobândite de alţii; o altă parte o constituie rezultatele obţinute de asistenţii pe care i-a angajat ca să adune date pentru el; în fine, la acestea se adaugă rezultatele propriilor sale observaţii, deloc puţine la număr.

Să fii expert de frunte în toate domeniile ştiinţifice este o performanţă incredibilă, care cu greu va putea fi egalată de cineva în viitor. Dar Aristotel a realizat chiar mai mult decât atât. El a fost în acelaşi timp un filozof original cu contribuţii notabile în toate domeniile filozofiei speculative.

A scris despre etică şi metafizică, despre psihologie şi economie, despre teologie şi politică, despre retorică şi estetică, despre educaţie, poezie, tradiţii barbare şi constituţia atenienilor. Unul din proiectele sale de cercetare l-a constituit studiul comparativ al constituţiilor unui mare număr de state.

Probabil cea mai importantă dintre toate a fost lucrarea lui despre teoria logicii, în general Aristotel fiind considerat întemeietorul acestei ramuri a psihologiei. Şi într-adevăr tocmai logica sa în gândire i-a permis lui Aristotel să aprofundeze un număr atât de mare de domenii ale cunoaşterii.

Niciodată mistic şi nicicând extremist, Aristotel s-a ghidat după normele bunului-simţ practic. A făcut greşeli, desigur, dar este surprinzător de mic numărul erorilor stupide pe care Aristotel le-a comis în această vastă enciclopedie a cunoaşterii.

Influenţa lui Aristotel asupra întregii gândiri occidentale ulterioare a fost imensă. În antichitate şi în perioada medievală, i s-au tradus lucrările în latină, siriană, arabă, italiană, franceză, ebraică, germană şi engleză. Scriitorii greci de mai târziu, ca şi filozofii bizantini i-au studiat şi admirat opera.

Aceasta a exercitat o influenţă considerabilă asupra filozofiei islamice, şi vreme de secole scrierile sale au dominat gândirea europeană. Averroes, probabil cel mai important dintre toţi filozofii arabi, a încercat să creeze o sinteză între teologia islamică şi raţionalismul aristotelian.

Maimonide, cel mai influent dintre gânditorii evrei din Evul Mediu, a realizat o sinteză similară pentru iudaism. Dar cea mai celebră lucrare de acest gen a fost marea Summa Theologica a eruditului creştin Toma d'Aquino. Lista învăţaţilor medievali influenţaţi de Aristotel este atât de lungă, încît face imposibilă înşiruirea tuturor numelor.

Spre sfârşitul vremurilor medievale, admiraţia pentru Aristotel a atins limitele idolatriei, iar scrierile sale au devenit un soi de cămaşă de forţă intelectuală care împiedica extinderea investigaţiilor, în loc să constituie o lumină călăuzitoare. Aristotel, căruia îi plăcea să observe şi să treacă totul prin filtrul raţiunii, ar fi dezaprobat fără îndoială adulaţia oarbă manifestată de generaţiile ulterioare faţă de opera sa.

Unele dintre ideile lui Aristotel par extrem de reacţionare potrivit standardelor actuale. De exemplu, el a afirmat că sclavia era în concordanţă cu legea naturală şi a susţinut inferioritatea firească a femeilor. (Desigur, ambele idei reflectau opiniile dominante ale epocii în care a trăit.)

Totuşi, multe dintre părerile lui Aristotel sunt surprinzător de moderne, ca de exemplu: „Sărăcia generează crimele şi revoluţia", şi „Toţi cei care au meditat asupra artei guvernării omenirii sunt convinşi că soarta imperiilor depinde de educaţia tinerilor." (Bineînţeles, în epoca în care a trăit Aristotel nu exista educaţie publică.)

În ultimele secole, influenţa şi reputaţia lui Aristotel au scăzut considerabil. Cu toate acestea, el a exercitat o înrâurire puternică, de foarte lungă durată care îl îndrituieşte să fie considerat una dintre cele mai importante personalităţi care au influenţat evoluţia omenirii.

Comentarii  

#2 Maria Antonia 12-02-2017 10:52
:D sunt foarte multumita de aceste date biografice
Sunt foarte detaliate
Citat
#1 Joseph Delaney 02-10-2016 17:22
Foarte partinitor articolul.
Citat

Adaugă comentariu

Codul de securitate
Actualizează

RECENT

Coxartroza, simptomeCoxartroza, simptome
03.04.2019

Coxartroza este o afecţiune care se caracterizează prin dureri la nivelul şoldului. Este o afecţiune cronică, care apare în urma degra [ ... ]

Sindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modernSindromul de intestin iritabil, una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern
03.04.2019

Sindromul de intestin iritabil este una dintre cele mai răspândite disfuncții ale omului modern. Statisticile arată că acesta afecteaz [ ... ]

Despre pietre la rinichiDespre pietre la rinichi
02.04.2019

Una dintre cele mai dureroase afectiuni este reprezentata de pietrele la rinichi, care pe atat de deranjanta esti si atat de raspandita pest [ ... ]

Sfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelorSfecla roșie, o legumă importantă în lista alimentelor
02.04.2019

Sfecla roșie ocupă un loc bine meritat pe lista alimentelor permise în orice dietă sănătoasă. Leguma este bogată în substanțe nutr [ ... ]

Cinci exerciții pentru o talie subțireCinci exerciții pentru o talie subțire
01.04.2019

Pentru a ne menține silueta este nevoie de o alimentație echilibrată, însă nu este de ajuns, aceasta ar trebui asociată cu un program  [ ... ]

Sindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor perifericeSindromul Raynaud, o afecțiune a arterelor periferice
01.04.2019

Sindromul Raynaud reprezintă o afecțiune a arterelor periferice caracterizată prin modificarea succesivă a culorii degetelor mâinii și [ ... ]

Despre tonifierea abdomenuluiDespre tonifierea abdomenului
26.03.2019

Mușchii abdominali reprezintă una dintre primele zone pe care multe persoane sunt dornice să le lucreze din moment ce încep sa piardă  [ ... ]

Aloe Vera, beneficii tămăduitoareAloe Vera, beneficii tămăduitoare
26.03.2019

Aloe vera a rămas până în zilele noastre un leac de încredere care rezistă cu stoicism în fața produselor avansate pe care cercetăt [ ... ]

Alte articole...
2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment