(1805-1881). Revolutionar francez.
Si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in inchisoare. A fost amestecat in toate conspiratiile, a aprobat toate revolutiile si a dat forma gandirii comuniste anarhiste.
Inca din timpul vietii, Blanqui a fost considerat un revolutionar convins, caci parasise o familie instarita si un viitor stralucit pentru a imbratisa cauza schimbarii sociale. Fratele sau, cunoscut pentru luarile de pozitie favorabile capitalismului liberal, nu a putut sa-1 urmeze pe Auguste pe calea unei contestari radicale a structurilor economice ale timpului.
Pentru a pastra distanta intre clasa din care era originar si actiunea sa politica, Blanqui a intrat intr-un grup terorist, Carbonari, unde a gasit justificarea politica a actiunii minoritare directe, care a fost una din cheile de bolta ale sistemului sau de gandire.
Conspiratii
Din acel moment, viata lui Blanqui se va rezuma la foarte putin, si anume la un dute-vino permanent intre lungi perioade in care este inchis si scurte iesiri in cursul carora conspira din nou, ca sa fie iarasi prins.
Curajos pana la inconstienta, Blanqui are numerosi fideli; toate societatile secrete la care a participat sau pe care le-a fondat cateodata el insusi sant formate din tineri curajosi, modelati de ideologia republicana si hotarati sa faca orice pentru a distruge tirania.
Sistemul politic al lui Blanqui, care se afla la originea anarhismului modern, e bazat pe importanta rolului de declansatori pe care il au intelectualii in orice miscare populara. Obiectivul este revolutia sociala, adica abolirea claselor si impartirea bogatiilor. Aceasta viziune, calificata drept utopica de partizanii lui Marx si Engels, teoreticieni ai unui comunism mai autoritar, a fost totusi foarte bine primita in Franta.
Nascut din intransigenta rousseauista si pamfletele lui proudhoniene, blanquismul se potrivea cu activismul francez: astfel, revolutia de la 1848, neasteptata pentru toata lumea, a avut loc la initiativa catorva agitatori blanquisti care au stiut sa foloseasca ocazia unei revolte pentru a ridica la lupta poporul din Paris.
Mai tarziu, in 1871, un comunard din doi se va declara adept al blanquismului incapatinat.
Deoarece a participat inca de la o varsta frageda la miscari de revolta inarmata, Blanqui a petrecut treizeci si sase de ani la inchisoare, in urma unor condamnari succesive. A fost ajutat moraliceste de o puternica miscare de simpatie compusa din ziaristi, avocati si profesori. Afirma ca nu a stiut niciodata ce e singuratatea!
Cu un an inainte de a muri, a popularizat cuvantul de ordine anarhist: „Nici Dumnezeu, nici stapan!", care a fost si titlul jurnalului sau. A murit scriind un articol incendiar despre nenorocirile provocate de ocupatia coloniala din Algeria.