Carol Quintul. (1500-1558). Imparat al Germaniei din 1519 pana in 1556, rege al Spaniei din 1516.
Sef
Convins de faptul ca doar o credinta unica putea cimenta unitatea unui imperiu atit de imens ca al sau, Carol Quintul a devenit campionul unui catolicism intransigent.
De indata ce a ajuns la putere, Carol Quintul a trebuit sa faca fata disidentei religioase a unei parti a provinciilor sale germane: Reforma protestanta, condusa de celebrul calugar rebel Martin Luther, ameninta in acelasi timp echilibrul social si unitatea imperiului.
Lupta impotriva lui Luther
Tanarul suveran, consideran-du-i pe carturarii germani vinovati de rascoala taranilor germani si olandezi, a cautat sprijinul nobililor si deseori 1-a gasit. Cu ajutorul misionarilor catolici, a dus un adevarat razboi de propaganda impotriva Reformei care se extindea.
A folosit Inchizitia, a pus sa fie arsi eruditii indragiti de popor (Henri Voes si Johann Eck in Olanda, Henri de Stuphen in Germania) inca de la inceputul tulburarilor, in 1521. Dar, foarte repede, luteranismul, depasit de caracterul radical al rebeliunii anabaptiste, a fost abandonat ca tinta principala. Egalitarismul social al protestantilor anabaptisti, considerat inca si mai periculos, trebuia combatut cu toate mijloacele. imparatul a ales atunci sa-i ralieze pe cei instariti, amenintand cu sperietoarea revolutiei sociale.
Lupta impotriva anabaptistilor
Erasmus insusi afirma ca doi tarani olandezi din trei erau adeptii acestei secte, care preconiza o viata austera si o repartizare stricta a bogatiilor date de Dumnezeu omului. Aceasta lectura egalitarista a Scripturii conducea direct la contestarile de ordin social si international din epoca.
Carol Quintul, cu ajutorul aristocratiei locale si a claselor de mijloc urbane, inspaimantate de intinderea jacqueriei, a strivit miscarile contestatare cu o violenta nemaipomenita. Recucerirea oraselor disidente a facut zeci de mii de victime in toata Europa de Nord: Anvers, Maastricht si Amsterdam, aflate un moment in miinile rebelilor, au fost infrante salbatic. in Germania, Carol Quintul a reluat Miinster-ul, fieful lui Jean de Leyde, si toate recordurile de cruzime au fost batute...
Lupta impotriva „los communeros"
Chiar in momentul in care apelurile lui Luther la revolta inflacarau Germania si Flandra, imparatul a trebuit sa faca fata unei miscari de rebeliune identice in Spania, unde din cauza stingaciilor tanarului rege tensiunile nationaliste din 1517 se intetisera.
Carol Quintul, nascut la Gand, membru al unei familii regale germanice, nici macar nu vorbea spaniola cand a primit tronul obtinut in urma mostenirilor dinastice. A comis greseala de a numi in posturile de comanda flamanzi, indepartand gestionari competenti si apreciati de nobilimea si burghezia locala.
Hotarat sa distruga rapid sistemul spaniol al comunelor libere, mostenire rezultata din recucerirea progresiva a Spaniei de la mauri, de-a lungul secolelor, Carol Quintul, dupa ce a fost ales imparat al Germaniei, a facut greseala de a parasi tara in momentul cel mai incordat, pentru a merge sa fie incoronat.
Orasele spaniole au restabilit unul dupa altul principiul oraselor libere, cu ajutorul nobililor infuriati si al burghezilor dezamagiti, si s-au inarmat. Chiar si episcopul de Zamora a proclamat necesitatea unei republici, in timp ce un aristocrat, Juan de Padilla, trecea in fruntea fortelor rebele. O sfanta junta (la Santa Junta), formata din nobili, notabilitati si ecleziasti, se hotarase sa-1 elimine pe Carol Quintul.
Acesta a facut aceeasi operatie ca in Germania, ridicand insurgentii unii impotriva altora, scotand in evidenta pericolul unei revolutii sociale in cazul abolirii privilegiilor senioriale. Negociatorilor din orase le-a pus in vedere ca Spania nu putea fi lasata in mainile taranilor inapoiati, in timp ce Lumea Noua parea sa se imbogateasca datorita extraordinarelor profituri comerciale.
Ca si in Germania, Carol Quintul a reusit sa distruga frontul care i se ridicase impotriva: nobilii, atasati cauzei sale, au infrant orasele libere si taranii revoltati, anulind toate dispozitiile egalitare ale comunelor.
In 1523, imparatul a sprijinit represiunea cu 5000 de soldati germani. S-a instalat in Spania, a invatat limba locala si a eliminat consilierii flamanzi.
Lupta impotriva paginilor
Imensitatea teritoriilor cucerite de aventurierii Cortes si Pizarro in Lumea Noua 1-a determinat pe Carol Quintul sa faca din catolicism liantul societatii coloniale: i-a sprijinit deci pe misionari, consideran-du-i „conchistadorii sufletului". In numele catolicismului, au fost comise cele mai crunte masacre, dar credinta crestina a unit prin forta natiunile indiene decimate de socul invaziei spaniole.
Esecul
Totusi, Carol Quintul nu a putut sa impiedice faramitarea imperiului sau: pana la urma a pierdut Germania si a trebuit sa abdice in 1556, s-a retras, dezamagit, la o manastire spaniola in care a murit.
Tristete
La sfarsitul vietii imparatul era disperat din cauza esecurilor sale succesive: Tarile de Jos, sfasiate de razboi, ii scapau, ca si Germania, aproape independenta din 1556 si adepta a doctrinei reformate. Lumea Noua, prost administrata, se prabusea in anarhia militara si gherilele indiene. In ciuda catorva succese importante impotriva turcilor, acestia se aratau tot mai amenintatori. In sfarsit, conflictele europene ramaneau neclare pentru Spania, caci Franta si Anglia isi consolidau treptat puterea...
Protestantismul in Spania
Catolicismul fusese varful de lance al miscarii Reconquista care, in 1492, dupa secole de lupta, alungase ultimii musulmani din Spania. A contesta Biserica insemna deci a contesta natiunea insasi. Inchizitia a profitat de aceasta confuzie voluntara si a putut sa inabuse in fasa tentativele de reforma. imparatul, protestand cu violenta impotriva luteranismului (deci, motive mai mult politice decat religioase), le-a dat mana libera inchizitorilor in scopul impunerii unitatii religioase in Spania. Cativa intelectuali disidenti (Bartolomeu de Carranza, Francisco de San Roman, Constantino Ponce de la Fuente) si-au pierdut viata.