Cezar. (100?-44 i. Hr.). Om politic roman, consul din anul 59 i. Hr.
In cautarea unei noi monarhii
"Am venit, am vazut, am invins". Un intreg program: indrazneala, reflectie, eficacitate, insa Cezar a pus aceste calitati in slujba unui proiect nesabuit: acela de a deveni rege al Romei.
Caius lulius Cezar dispunea de tot pentru a fi pe placul romanilor: origini nobile (spunea ca e descendent al legendarului Eneas), bogatie (de care s-a folosit cu ostentatie), cultura (operele sale erau adevarate best-seller-uri), noroc (a pus adesea, in mod fericit, la incercare destinul).
Reflectie
Si-a petrecut primii patruzeci de ani profitind de viata si explorind labirintul mortal al vietii politice romane. A stiut sa placa poporului si s-a plasat in miscarea populares, in ciuda originii sale aristocratice. A fost sprijinit de negustori, interesati de cuceririle sale. Conservatorii ii apreciau gustul pentru ordinea publica. Soldatii sai, care il adorau, 1-au urmat in toate proiectele, atit in razboaiele de cucerire, cit si in timpul razboaielor civile.
Caracterul sau chibzuit si calculat apare pregnant in relatarea razboiului galilor si a razboiului civil. Finetea politica si marea lui capacitate de organizare au fost armele sale principale. A redactat, intr-un stil direct si precis, povestea faptelor sale de vitejie. Aceasta „mediatizare" a faptelor sale a constituit cea mai buna propaganda.
Eficienta
Nepot prin alianta al lui Marius, Cezar a cultivat demagogia necesara popularitatii sale inca din 59, propunind o lege agrara asemanatoare celei care ii costase viata pe fratii Gracchus. Cele opt campanii din Galia, Marea Britanie si Germania i-au imbogatit pe soldati si i-au creat propria avere.
Indrazneala
Cezar, ale carui optiuni „democratice" infricosau senatul, a folosit ca pretext un decret al lui Pompei impotriva triburilor plebei pentru a asedia Roma (in anul 49) si apoi toata Italia. Dupa aceasta lovitura de stat reusita, indrazneala lui s-a transformat in cutezanta: prefect in 46, dictator pe viata in 44 - a fost ales mare pontif in 63 -, Cezar a inceput sa se comporte ca un monarh inmultind darurile oferite poporului. Un grup de aristocrati republicani a pus capat acestei aventuri, injunghiindu-l sub statuia lui Pompei, dusmanul sau infrint.
Rubiconul
Traversind acest mic fluviu din nordul Italiei cu legiunile sale in drum spre Roma, Cezar a pronuntat celebrul Alea jacta est (zarurile au fost aruncate!).
„Cezarismul"
Cezar a fost primul care a definit, pentru istoria moderna, un anumit tip de comportament politic nascut dintr-un amestec empiric de demagogie si de absolutism, cumulind actiunea sociala in favoarea saracilor (usurarea impozitelor, marirea soldei legionarilor, distribuirea paminturilor, distribuirea graului, jocuri publice, sarbatori si spectacole) si concentrarea puterilor („adormirea" adunarilor, reducerea la tacere a opozitiei, strinsa colaborare cu armata).