Cirus. (575-530 i. Hr.). Imparat al persilor din 557 pana spre sfarsitul vietii.

Primul mare cuceritor
Generozitatea si simtul administrarii i-au permis sa intemeieze imperiul persan pe asentimentul si recunostinta invinsilor, reprezentand pentru multa vreme arhetipul imparatului.

Aureolat de o nastere legendara (nepot al unui rege, ar fi scapat ca prin minune de uciderea pusa la cale de propriul lui bunic!), Cirus a contestat de indata autoritatea abuziva a dinastiei mezi-ce asupra triburilor persane.

Un adept al federatiei
Talentul sau oratoric si curajul sau in lupta i-au adus admiratia aliatilor, convinsi rapid ca au gasit in el un sef capabil sa-i elibereze pe persi de vasalitate.

Bizuindu-se, in acelasi timp, pe amenintare si pe forta convingerii, Cirus i-a unit intr-o federatie pe nemultumiti si a cucerit capitala lui Astyage, regele mez. Pentru a menaja toate susceptibilitatile si a-si atrage aprobarea tuturor, el ii cruta pe cei invinsi si ii asociaza intr-un nou „regat al persilor si al mezilor". Ideea de imperiu, poate prima din intreaga istorie, isi gaseste realizarea in aceasta confederatie de popoare diverse, reunite prin practici administrative comune si conduse de un sef charismatic.

Un eliberator
Cirus si-a facut, fara indoiala, cuceririle prin sabie, dar a stiut sa le pastreze gratie unei atitudini foarte originale pentru acea epoca, aceea a mainii intinse: unul din exemplele cele mai celebre ale clementei imparatului este eliberarea evreilor din Babilon, tinuti captivi in acest oras din vremea domniei lui Nabucodonosor. Cirus a mers chiar pana la a face din Cresus, regele Lidiei pe care tocmai il invinsese, unul din sfetnicii sai, si i-a dat inapoi coroana.

Printre altele, imparatului persilor nu ii era rusine sa se prezinte in ochii popoarelor ca un viteaz aparator al vechilor credinte. Autoproclamandu-se „aparator al lui Marduk" (divinitate tutelara a regiunii din timpuri imemoriale), Cirus a restabilit pretutindeni cultul sau respectand totodata zeitatile locale, chiar in orasele grecesti.

In vreo douazeci de ani, el „a eliberat" astfel sute de triburi si de orase pe un teritoriu de o intindere nemaivazuta pana atunci: de la frontierele Egiptului, ale Palestinei si ale Asiei Mici pana in vecinatatea Asiei Centrale si a Indiei, milioane de oameni au trait astfel timp de trei secole sub si cu legea persilor.

Organizarea
Spre deosebire de vechile regate conduse cu mana de fier de un conducator crud dupa bunul lui plac, Imperiul Persan s-a dotat, pe timpul domniei lui Cirus, cu un aparat administrativ complex: imensul teritoriu, impartit in provincii federate, trebuia sa plateasca impozite. Dupa cum ne spune istoricul grec Herodot, in fiecare an veneau inspectori sa controleze gestiunea satrapilor, un fel de prefecti numiti de imparat. Dupa ce a cucerit Imperiul Persan, Alexandru nu a facut nici o schimbare in administratie, care era unanim apreciata de supusii „Marelui Rege".

Prima linie
Completand astfel portretul conducatorului perfect, Cirus a murit in lupta intr-o stepa indepartata, ranit in prima linie a soldatilor.