Cleon. (?-422 I. Hr.). Om politic atenian, strateg din 426 pina la sfirsitul vietii.

Primul dintr-o lunga serie de populisti
Produs caracteristic al democratiilor bolnave de demagogie, Cleon ramine un personaj complex.

Operatiunea „miini curate"
Primul obiectiv al demagogilor era denuntarea abuzurilor autoritatii politice. Principala lor masina de razboi impotriva conducatorilor era acuzarea guvernantilor de coruptie sau de proasta folosire a banului public.

Cleon, tabacar imbogatit rapid in urma cresterii imperiului maritim atenian, se prezenta in fata adunarii in haine de lucru, cu sculele in mina, pentru a parea „din popor".

Asa 1-a atacat pe unul din cei mai celebri atenieni ai vremii, pe Pericle insusi, despre care afirmase ca deturnase banii publici. In realitate, acuzatul deblocase pur si simplu o suma importanta pentru a incerca sa-1 corupa pe regele Spartei si sa obtina pacea. Aceasta manevra diplomatica esuind, banii au fost definitiv pierduti.

Denuntat in fata adunarii de catre Cleon, Pericle a fost condamnat in 430 la o amenda de 50 de talanti, suma considerabila, si a fost izgonit din postul lui de strategos autocrator, functie suprema pe care o ocupa de cincisprezece ani.

„Stilul Cleon"
Daca dam crezare lui Plutarh si Aristofan, care ne-au lasat descrieri ale lui Cleon, sau lui Tucidide, a carui izgonire demagogul o obtinuse in urma unui esec militar in fata orasului Amfipolis, intre Cleon si poporul Atenei era o relatie de fascinatie. Violent in expresie, laudaros, dar inteligent si curajos, acest politician iesit din rind nu avea nici cultura lui Pericle si nici temperamentul cumpatat al unui Nicias.
El propunea intotdeauna solutiile cele mai magulitoare, construind asentimentul pe evidente facile: succesul lui militar din Sfacteria i-a permis sa respinga propunerile de pace ale Spartei.

Filonul nationalist a fost exploatat la maximum: el a marit indemnizatiile parlamentare ale atenienilor cu o punctie spoliind orasele aliate, suprimind impozitul special de razboi platit de cetateni. A propovaduit o politica a terorii pentru a mentine hegemonia ateniana. Mizind pe toate egoismele colective, el a stiut sa placa celor multi si a inventat astfel demagogia, cuvint grecesc care inseamna „a conduce poporul ca pe o turma".

Portret nuantat
Putem oare avea incredere in descrierile pe care ni le-au lasat dusmanii sai? Discursurile redate de istoricul Tucidide in lucrarea sa „Razboiul peloponesiac” ne prezinta un orator cinic si crud care nu ezita sa ceara moartea a peste zece mii de mitilenieni revoltati. Aristofan il ironizeaza in Cavalerii. Plutarh afirma ca a fost primul care „si-a scos mantia si s-a batut peste coapsa in fata adunarii poporului". A fost, totusi, un conducator militar adulat, adesea victorios, care stia sa-i insufleteasca pe soldatii din popor.

A murit in prima linie venind in ajutor trupelor ateniene la Amfipolis.

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment