Confucius. (n.551 i.e.n.). Filozoful cu 3000 de discipoli.

Nascut pe la 551 inainte de Iisus Hristos, mort in 479, Kong Fuzi a fost, la o diferenta de cativa ani, contemporan cu Buddha, dar nu a avut nici un contact cu el. Gandirea inteleptului chinez a format filozofia politica si morala a imperiului, chiar daca nu ni s-au pastrat decat cateva culegeri de anecdote, parabole si precepte adunate de discipolii de mai tarziu care au facut din Confucius „liderul postum" al gandirii asiatice.

Legenda ii atribuie formarea, in timpul vietii, a trei mii de „studenti misionari" plecati, dupa exemplul maestrului lor, sa converteasca la noua morala elitele conducatoare ale tuturor regatelor Chinei antice. Dorinta initiala a lui Confucius exprimata in mod deschis era sa gaseasca o legatura intre practica politica si valorile morale care puteau servi drept indrumar pentru actiune. „Daca imperiul era bine condus, spunea el, ce nevoie as mai avea sa-l schimb?"

Confucianismul nu a fost niciodata o religie si nici un sistem filozofic complet. El a ramas, in esenta, o pedagogie simpla, empirica si conservatoare, destinata formarii „oamenilor de bine" (,Junzi") susceptibili sa puna in practica, in materie de gestiune politica, precepte izvorate dintr-o etica personala riguroasa bazata pe o cautare permanenta a virtutii. El a avut o recunoastere postuma considerabila.

Acest ideal de cultura, asociat cu placere unui simt ascutit al ordinii (ordine in gandire, in familie, in economie si in stat) s-a impus cu repeziciune, imediat dupa disparitia maestrului, intr-o China epuizata de anarhia militara, de coruptia conducatorilor si de haosul economic. Simplitatea formularilor sale a cucerit omul de rand, iar acuitatea analizelor sale teoretice i-a sedus pe oamenii de litere, in timp ce bunul-simt al preceptelor sale morale a fost supus plebiscitului de catre castele religioase.

Agnosticismul lui Confucius (care se multumea sa venereze „Ordinea lumii" si sa creada in destin) nu a construit nici o metafizica, dar morala lui formalista organizata pe un strict respect al bunelor maniere, al politetii si pe respectarea riturilor a constituit o baza etica favorabila pacificarii si unificarii Chinei. in ciuda catorva perioade dificile, confucianismul a jucat rolul unei filozofii politice de necontestat pentru o suta de generatii de conducatori chinezi.