Constantin cel Mare. (cca 285-337 d. Hr.). Imparat roman din anul 306 pana la sfarsitul vietii, primul imparat crestin.
General emerit, excelent administrator si om de stat priceput, el s-a convertit, tactic, la crestinism pentru a inviora un imperiu imbatranit.
In secolul al IV-lea, la Roma, din cauza complexitatii luptelor intre factiunile politice si militare rivale la care se adaugau gravele disensiuni din sanul familiilor domnitoare, razboiul civil era modul de existenta firesc al unui sistem de guvernare discreditat si corupt.
Asa a ajuns la putere, dupa ani de lupta si batalii neincetate, Flavius Valerius Constantinus, fiul nelegitim al imparatului Constantin Chlorus si al unei fete slujind chelnerita intr-un han. Ca si Cezar, el invadase Italia cu legiunile sale alcatuite, in mare parte, din soldati crestini. Victoria acestor armate galice asupra legiunilor italiene ale lui Maxentiu la Saxa Rubra si apoi pe podul Milvius (312) a reprezentat un semn al sprijinului pe care noul zeu il acorda lui Constantin.
Noua credinta salveaza imperiul
Desi nu a primit botezul decat in ziua mortii sale si si-a pastrat pe tot timpul domniei sale titlul de pontifex maximus, Constantin a evoluat, se pare, catre o credinta sincera. Mama lui era crestina si forta morala a adeptilor noii religii daduse exemplul unei adevarate desteptari, intr-o lume cinica slabita de confort si de lux. Insa convertirea sa era interesata. Numai faptul de a se declara crestin i-a permis lui Constantin inrolarea a peste 75 000 de oameni, adica aproape 12 legiuni!
Ca multumire, Constantin a proclamat celebrul edict de toleranta de la Milano, in anul 313. Zece ani mai tarziu, dupa ce 1-a eliminat pe Licinius, ultimul dintre rivalii sai, el a facut din crestinism religia de stat si a adresat supusilor sai apelul de a se converti.
Pentru a pastra unitatea bisericii, el a luat pozitie, inca din anul 325, la Conciliul de la Niceea, pe care l-a convocat si apoi 1-a prezidat, impotriva ereziilor lui Donat si Arius, apoi a pus sa fie reconstruit Bizantul, unde a stabilit capitala imperiului, sub numele de Constantinopol, in anul 330. Decrete umanitare, apeluri la calm, actiune culturala si restabilire a pacii, iata imaginea unui bilant exemplar.
Miracole
Sacrificand o traditie foarte puternica, Constantin a chemat toti zeii in ajutor, invocand sprijinul lui Appolo, care i-a aparut in vis intr-un sanctuar galic, ca pe acela al lui Hristos. In ajunul bataliei impotriva lui Maxentiu de la Saxa Rubra, el a vazut pe cer cruci aprinse cu o inscriptie in greaca: „Acest semn te va face invingator!" Sfintul Eusebiu, panegiristul lui Constantin, afirma ca Hristos i-ar fi aparut apoi in vis viitorului imparat cerandu-i sa aplice monograma sa pe scutul soldatilor sai. A doua zi, pe podul Milvius, armata paganilor a fost zdrobita.