În încercarea de a găsi o rută vestică din Europa către Orient, Columb (1451-1506) a descoperit întâmplător America şi, prin urmare, a influențat cursul istoriei într-o măsură mai mare decât şi-ar fi putut închipui vreodată.
Descoperirea sa, care a inaugurat epoca explorărilor şi colonizărilor în Lume Nouă, a fost unul din momentele de cotitură critice ale istoriei. Ea a deschis calea europenilor către două noi continente şi a constituit o sursă de materii prime şi minerale care a transformat radical economia Europei. Totodată, descoperirea lui a provocat distrugerea civilizaţiilor amerindiene. Pe termen lung, ea a mai contribuit la formarea unor noi naţiuni în emisfera vestică, total diferite faţă de naţiunile indiene care au ocupat cândva aceste regiuni, ceea ce a afectat în mare măsură naţiunile Lumii Vechi.
Povestea vieţii lui Columb este în general bine cunoscută. S-a născut în 1451 la Genova, Italia. La maturitate, a devenit căpitan de corabie şi un navigator priceput. Cu timpul, a ajuns la convingerea că ar fi posibil să existe o rută spre estul Asiei navigând spre vest şi traversând Oceanul Atlantic, şi şi-a susţinut cu tenacitate punctul de vedere. Până la urmă a reuşit s-o determine pe regina Isabella I a Castiliei să-i finanţeze expediţia de explorare.
Corăbiile sale au plecat din Spania pe 3 august 1492 şi au navigat neîntrerupt până când au ajuns în Insulele Canare, în largul coastelor Africii. Au părăsit Canarele pe 6 septembrie şi şi-au continuat drumul spre vest. A fost o călătorie lungă, iar marinarii săi, cuprinşi de teamă, i-au cerut să se întoarcă acasă. Columb a insistat totuşi ca expediţia să continue şi, pe 12 octombrie 1492, echipajul a zărit pământul.
În luna martie a anului următor, Columb s-a întors în Spania unde a fost primit cu cele mai înalte onoruri. Ulterior a mai traversat Atlanticul de trei ori în speranţa deşartă de a stabili un contact direct cu China sau Japonia. Columb s-a încăpăţînat să susţină că descoperise o cale spre Asia de Est încă mult timp după ce devenise evident că se înşelase.
Isabella i-a promis lui Columb că îi va oferi postul de guvernator al oricărui teritoriu descoperit de el. Cu toate acestea, s-a dovedit un administrator atât de nepriceput încît până la urmă a fost eliberat din funcţie şi trimis înapoi în Spania, în lanţuri. Acolo şi-a recâştigat libertatea, dar nu i s-a mai încredinţat niciodată un post administrativ. Totuşi, zvonul că ar fi murit în sărăcie nu are nici o justificare. La moartea sa, în 1506, Columb era un om destul de bogat.
Fără îndoială că prima călătorie a lui Columb a avut un impact revoluţionar asupra istoriei Europei, influenţând totodată, într-o măsură şi mai mare soarta celor două Americi. Nu există şcolar american care să nu ştie ce eveniment a avut loc în anul 1492. Totuşi, s-ar putea formula unele obiecţii în legătură cu importanţa lui Columb.
Una dintre ele ar fi că nu Columb ar fi fost primul european care a descoperit Lumea Nouă. Leif Ericsson, navigatorul viking, a ajuns în America cu câteva secole înaintea lui şi pare plauzibilă presupunerea că şi alţi europeni au traversat Atlanticul în intervalul scurs între cele două expediţii - a vikingului şi a lui Columb. Cu toate acestea, din punct de vedere istoric, Ericsson este o figură relativ lipsită de importanţă. Vestea despre descoperirea sa nu s-a răspândit pe scară largă şi nici nu a declanşat vreo schimbare profundă în Europa sau în America.
În schimb, vestea despre descoperirea lui Columb s-a răspândit foarte rapid în Europa. În decurs de câţiva ani de la întoarcerea sa, ca o consecinţă directă a descoperirilor sale, s-au efectuat numeroase alte expediţii spre Lumea Nouă şi astfel a început cucerirea şi colonizarea noilor teritorii.
Ca şi în cazul altor personalităţi, şi de astă dată se poate invoca argumentul că ceea ce a înfăptuit Columb s-ar fi realizat chiar dacă el n-ar fi existat. În Europa secolului al XV-lea, comerţul se afla în expansiune, iar explorările erau inevitabile. De fapt, portughezii căutaseră cu insistenţă o nouă rută spre Indii cu destul timp înaintea lui Columb.
Pare într-adevăr probabil că mai devreme sau mai târziu America ar fi fost descoperită de către europeni; ba chiar s-ar fi putut ca evenimentul să fi survenit în scurt timp. Dar ulterior s-ar fi înregistrat o evoluţie complet diferită dacă America ar fi fost descoperită, să zicem, în 1510, de o expediţie franceză sau britanică. În orice caz, Columb a fost omul care a descoperit de fapt America.
O a treia obiecţie posibilă o constituie faptul că, încă înainte de călătoriile lui Columb, mulţi europeni din secolul al XV-lea ştiau deja că pământul este rotund. Această teorie fusese sugerată de către filozofii Greciei antice cu multe secole înainte şi susţinerea fermă a ipotezei de către Aristotel era suficientă pentru ca europenii instruiţi din acea perioadă să-i împărtăşească punctul de vedere. Cu toate acestea, celebritatea lui Columb nu se datorează faptului că ar fi demonstrat că planeta este rotundă. (La drept vorbind, nici nu a reuşit acest lucru.) El este vestit pentru că a descoperit Lumea Nouă. Nici europenii secolului al XV-lea, nici Aristotel nu aveau habar de existenţa continentelor americane.
Caracterul lui Columb lasă întrucâtva de dorit. Era extraordinar de avar. De fapt, unul din motivele importante care au determinat-o pe regina Isabella să ezite înainte de a se hotărî să-i finanţeze expediţia a fost reprezentat de pretenţiile lui materiale foarte mari. De asemenea, chiar dacă ar putea părea incorect să-l judecăm după standardele noastre de moralitate, el i-a tratat pe indieni cu o cruzime ieşită din comun.