Daniel Cohn-Bendit. (născut în 1945). Conducător revoluţionar german care a trăit în Franţa în anii '60.

Dany cel Roşu, oaia neagră a statului francez în mai '68
Adept al anarhismului, acest student revoluţionar a făcut din insolenţă şi nonconformism un sistem de luptă. A refuzat statutul de lider, preferind să fie „megafonul”.

Fiu al unor evrei germani refugiaţi în Franţa, unde au participat la Rezistenţă, Daniel Cohn-Bendit îşi face studiile la facultatea din Nanterre. În cadrul mişcărilor cunoscute din 1967, este în fruntea grupurilor de reflecţie asupra războiului din Vietnam. Datorită legăturilor fireşti cu studenţii germani revoluţionari şi a bonomiei sale devine liderul ales al mişcării conte sta tare studenţeşti. Ca urmare a ocupării de către studenţi a turnului administrativ, Cohn Bendit creează mişcarea din 22 martie.

Provocare-represiune-revoluţie
Vechea schemă blanquistă este aplicată cu exactitate de grupul din Nanterre, care îşi majorează rîndurile de fiecare dată cînd sînt luate măsuri represive (excludere, sancţiuni disciplinare) împotriva conducătorilor.

Cohn-Bendit, fidel analizelor sale anarhiste, dar deschis tuturor teoriilor revoluţionare, de la marxismul clasic la situaţionism, demonstrează o fineţe politică neprevăzută pentru un student la vîrsta lui.

Autoritatea sa, bazată pe un stil de intervenţie insolent şi comic, nu întîrzie să cunoască unanimitatea în cadrul tineretului din facultăţi şi licee. In paralel, fiecare greşeală a puterii este exploatată printr-o puternică popularizare. Cohn-Bendit este în relaţii excelente cu ziariştii. începe să folosească mass-media cu o iscusinţă care îl va face, în două luni, un adevărat lider revoluţionar.

Încă de la începutul lunii mai 1968, trecerea sa în consiliul de disciplină de la Sorbona, puternic mediatizată, provoacă manifestări care sînt reprimate cu o violenţă nepotrivită situaţiei.

Franţa ia partea studenţilor. Grupurile revoluţionare profită de ocazia nesperată a acestei furii colective pentru a transforma toate manifestaţiile în mişcări de revoltă. Pe 13 mai, după o săptămînă de ciocniri violente la Paris, sindicatele muncitoreşti hotărăsc greva generală. Puterea este la îndemînă. Dar, din motive prost explicate, stînga instituţională a fost incapabilă să profite pe plan politic de agitaţia revoluţionară condusă timp de cinci săptămîni de „Dany cel Roşu".

Expulzare
Datorită unui artificiu de procedură, Daniel Cohn Bendit, fiu al unor străini ce locuiau în Franţa, a fost considerat, din punct de vedere administrativ, cetăţean francez. Nu completase formularele necesare, şi deşi trăise toată tinereţea în Franţa, a fost exilat în iunie 1968.

Exilat în Germania, unde mai trăieşte şi azi, s-a dedicat fondării şcolilor de tip libertar (mişcare protestatară apărută în Germania, ce îşi propunea crearea unei societăţi în care libertăţile de orice tip să fie consfinţite n. tr.).

RECENT

2018 Sănătatea - Publicaţie de sănătate şi divertisment