Frederic II al Prusiei. (1712-1786). Rege al Prusiei din 1740 pana la sfarsitul vietii.
De la filozofie la razboiul de cucerire
Dintr-o simpla provincie germana autonoma, Frederic II a facut un regat suprainarmat si prosper. Frederic era fiul lui Frederic Wilhelm I, al carui singur interes in viata a fost problema militara.
Printul filozof
Luteranist riguros si rege econom, Wilhelm a vrut sa-i inculce fiului sau dragostea pentru cariera militara. insa lui Frederic nu-i placea decat literatura, filozofia si muzica. Vorbea franceza si coresponda cu Voltaire, considerand spiritul de toleranta si pacifismul Luminilor ca un model de urmat. Pe de alta parte, anturajul il facuse sa aiba una din acele minti puternice care au readus in discutie bazele religiei.
Toate acestea nu-i placeau tatalui sau, „regele sergent" care il maltrata pe Frederic si il ameninta violent in fiecare zi. incercand sa fuga, a fost prins, iar complicii sai au fost omorati in prezenta lui. Apoi a fost inchis timp de un an si numai dupa o lunga boala batranul Frederic-Wilhelm s-a impacat cu el.
In acest moment, printul a acceptat sarcinile ce decurgeau din functia sa, pregatindu-se pentru meseria de rege. A devenit expert in artilerie si a ameliorat organizarea militara mostenita de la tatal sau. Avand doar 2,5 milioane de supusi, Frederic a adunat o armata permanenta de 190 000 de oameni. La puterea economica a unui regat bine condus, a stiut sa o adaoge pe aceea a armelor. A rupt atunci legaturile cu Voltaire si s-a lansat in razboi. in foarte putin timp, cel ce era un model de „rege filozof a devenit un cuceritor neinduplecat.
Regele razboinic
A provocat admiratia tuturor curtilor Europei consolidand puterea prusaca impotriva vecinilor polonezi, rusi si austrieci. Suveran absolut in interior, conducandu-si regatul ca pe o intreprindere comerciala, a avut in exterior o diplomatie agresiva care a facut ca Prusia sa fie cel mai mare regat german - si protestant - din Europa de Nord.
La sfarsitul domniei sale, teritoriul era mai mare cu o jumatate. Dupa infrangerea Austriei, Franta si Anglia au trebuit sa ia in considerare importantul nou-venit in clubul restrans al supraputerilor epocii. Brusc, Berlinul, dintr-un mic oras provincial, a devenit o capitala de prima importanta.
Regele scriitor
Datorita sprijinului lui Voltaire, pe care il numea „maestre", Frederic a publicat anonim un eseu de filozofie politica, eseu care l-a facut celebru in toate saloanele europene: Anti-Machiavelli a cunoscut un succes enorm datorita demonstratiilor stralucite, facute in cel mai pur stil al epocii Luminilor: toleranta, impartirea puterii, libertate de opinie si de expresie. „Suveranul, scrie el, este primul servitor al poporului si instrumentul fericirii sale." Dar aceasta ardoare filozofica din 1740 a facut loc unor practici regale mai obisnuite cand Frederic a urcat pe tron.