Galen s-a născut în Pergam. Tatăl său, un arhitect înstărit, apoi senator i-a dat prima educaţie iniţiindu-l în filozofia aristotelică, matematică şi ştiinţele naturii.
Începând de la 20 de ani, timp de 4 ani îşi oferă serviciile la templul lui Esculap din Pergam, ca therapeutes ("asistent", "asociat"). Cum însă disecţia cadavrelor era interzisă de legile romane, pentru studiul anatomic, el utilizează diverse animale (porci, maimuţe etc.).
În 148 (sau 149), Galenus părăseşte Pergam pentru a studia la Smyrna, Corint şi Alexandria pentru următorii 12 ani. În 157 se reîntoarce în oraşul natal, unde lucrează vreo 3-4 ani ca medic al unei şcoli de gladiatori. În această perioadă, având de-a face cu tot felul; de răni şi traume (pe care le numeşte ferestre către trup), acumulează o bogată experienţă.
În 162 se mută la Roma. Aici scrie foarte mult, ţine cursuri şi îşi expune cunoştinţele de anatomie. Prestigiul său creşte, drept urmare consulul Flavius Boethius îl face cunoscut la curtea imperială şi Galen devine medicul împăratului Marcus Aurerlius.
În 166, Galenus se mai întoarce pentru o perioadă la Pergam, urmând ca în 169 să se întoarcă în capitala Imperiului Roman, unde va locui până la sfârşitul vieţii.
Galenus a fost unul dintre precursorii medicinei şi farmacologiei moderne. A efectuat mai multe operaţii îndrăzneţe, cum ar fi asupra ochiului şi creierului, operaţii ce vor fi reluate abia în zilele noastre.
Astfel, în cazul cataractei, el introducea, în spatele cristalinului, un fel de seringă, pe care o retrăgea uşor pentru a îndepărta opacitatea acestuia. Cea mai mică eroare ar fi condus la orbirea pacientului.
Ajuns la maturitate, datorită reputaţiei câştigate, i se permitea să efectueze testări pe animale vii (vivisecţii) sau pe cadavre (disecţii). Printre obiectivele urmărite, putem enumera: studiul măduvei spinării şi a funcţionării rinichilor. Unul din animalele folosite cu predilecţie era macacul (Macaca sylvanus, o maimuţă specifică Gibraltarului).
Printre descoperirile sale, putem enumera:
- A demonstrat că urina se formează în rinichi, nu în vezica urinară, cum se credea până atunci;
- A identificat corect 7 din cei 12 nervi cranieni;
- A descoperit valvulele inimii;
- A observat faptul că tuberculoza este o boală contagioasă;
- A observat că turbarea poate fi transmisă prin intermediul câinilor;
- A dovedit că prin artere şi vene circulă sânge, nu aer;
Galenus a fost unul dintre promotorii metodei experimentale în cadrul investigaţiei medicale. El recomandă tutror medicilor să practice disecţia, atât ca modalitate de a face noi descoperiri, cât şi în vederea îmbunătăţirii abilităţilor chirurgicale.
Totuşi, rămâne tributar teoriei celor patru umori: sânge, bilă, limfă şi splină. Le considera influenţate de cele patru elemente: aer, pământ, foc, apă. Omul ar avea patru temperamente, iar boala ar fi cauzată de dezechilibrul celor patru.
Galenus ne-a lăsat cel puţin 500 de texte. S-a străduit să întocmească o enciclopedie a cunoştinţelor timpului său. Deşi o parte din operele sale au fost distruse, au mai rămas peste secole: 83 de tratate;
19 tratate, a căror paternitate nu este sigură; 45 tratate apocrife; 19 fragmente; 15 comentarii asupra lui Hippocrate.
Aceste lucrări au fost păstrate şi îngrijite de intelectuali creştini (Constantin Africanul, secolul al XI-lea), musulmani (cum ar fi Averroes, secolul al XII-lea) sau evrei.
Traducerea în arabă a operelor lui Galenus, efectuată de către Hunayn ibn Ishaq, a creat un model, un standard pentru medicina islamică. Arabii îl privesc cu respect pe marele învăţat grec, iar lucrarea lui Al-Razi, "Îndoieli asupra lui Galen", precum şi scrierile savantului arab, Ibn al-Nafis (1213 - 1288), toate acestea duc la concluzia că teoriile şi conceptele lui Galen nu trebuie privite ca un sistem dogmatic, ci ca o bază pentru cercetări ulterioare.
Influenţa lui Galen asupra medicinei europene şi autoritatea teoriilor sale au dăinuit 15 secole după moartea sa. Abia Andreas Vesalius (1514 - 1564) şi William Harvey (1578 - 1657) au fost primii care au început să aibă atitudini critice şi să evidenţize limitele şi erorile lui Galen.
Modul cum astăzi medicii iau pulsul face parte din practica medicală a lui Claudius Galenus.